Şcoala…o lume necunoscută mie cândva, copil de şase ani…şi totuşi încă îmi aduc aminte, cu emoţie, de prima zi de şcoală ;o zi senină de septembrie...
Păşesc cu teamă în această lume.În uşă,o doamnă drăguţă mă primeşte călduros, cu braţele deschise, pregătită să-mi împărtăşească tainele cititului şi socotitului,fiind sigură că mă voi descurca.Aşa au trecut patru ani.S-au petrecut multe lucruri,unele frumoase şi emoţionante,altele mai puţin plăcute. Nici nu mi-am dat seama cât de repede trecuse timpul.Iată-mă în clasa a -V-a.Nici nu reuşisem să-mi revin în totalitate, după despărţirea de cea de a doua mamă:doamna învăţătoare, şi mi se deschise uşa către gimnaziu. Doamna dirigintă, la fel ca doamna învăţătoare,era dornică să împartă cu mine atât momentele dulci cât şi cele amare ; fiind o familie mare şi unită ne susţineam reciproc.
Doar trei luni mă despart de liceu.Simt cum o parte din mine se pierde, rămâne în această şcoală,o şcoală care-mi va deschide multe uşi în viaţă.Iar eu sunt conştientă că le voi duce dorul profesorilor, care mi-au iertat năzbâtiile, mi-au suportat caracterul şi cel mai important lucru: mi-au călăuzit paşii pe durata acestor ani.
Acum îmi iau rămas bun de la această şcoală…o lume plină de bucurii, amintiri, o lume de vis.
Andrada SĂCĂLIANU, clasa a VIII a A
