Votaţi Danciu Răzvan în Concursul Naţional de desene Carrefour!

Votaţi desenul elevului Şcolii Lunca Cetăţuii în 3 paşi până pe 5 decembrie:

1. Intraţi pe adresa http://carrefour.ro/concurs-desene/galerie.

2.Bifaţi Sortează după cele mai votate, apasă Votează în dreptul lucrării lui şi treceți apoi numele şi e-mailul dvs.

3. Accesaţi căsuţa dvs. de e-mail şi daţi click pe linkul primit de la Carrefour.

Gata! Mulțumesc!
prof. Cezar Lăzărescu

Pictori- copii

Trei dintre elevii școlii noastre au obținut premii și mențiuni la Concursul Bulgăre de Humă, organizat de Școala Gimnazială I. Creangă din Iași. Picturile acestora s-au ridicat la înălțimea premiilor primite și au demonstrat încă o dată, că la Școala Lunca Cetățuii sunt elevi talentați, care se bucură de o bună coordonare din partea domnului profesor Cezar Lăzărescu, artist vizual, membru în Uniunea Artiștilor Plastici din România.

Turcu Ionuț, clasa a V a B, Școala Lunca Cetățuii

Premiul I

Comandaru Lavinia, clasa a V a, Școala Dumbrava

Mențiune

Oprea Vasile, clasa a VI a B, Școala Lunca Cetățuii

Mențiune

Un talent de excepție

Eleva Comandaru Lavinia Maria, clasa a V a , de la Școala Dumbrava, comuna Ciurea, județul Iași, a obținut Premiul II, la un Concurs Național de  Pictură, Sibiu. A fost un concurs de mare anvergură prin prestanța concurenților și componența unui juriu alcătuit din profesori- artiști. Profesor coordonator: Cezar Lăzărescu.

Școala Altfel - Lunca Cetățuii

Cu un pas înainte

„Biserică-ntr-un picior

Ghici, ciupercă ce-i?”

Cine nu cunoaște această ghicitoare încă de la vârsta fragedă a primului abecedar. Însă, când înțelesul criptat al acesteia este dublat de umorul caracteristic al limbii engleze, provocarea este una cu adevărat potrivită și necesară pentru un elev de gimnaziu ce se află la începutul călătoriei sale spre cunoaștere și în plin proces de dezvoltare.

Timidă la început, ideea s-a transformat în proiect și s-a concretizat în prima zi a săptămânii Școala Altfel – „Să știi mai multe, să fii mai bun”. Creioanele, pixurile, fișele și dicționarele au fost aliați pentru elevii dornici de o nouă provocare. Concentrarea și lucrul intens au făcut ca minutele să zboare, iar, la final, bucuria celor care au dezlegat corect tainele ghicitorilor în limba engleză m-a convins încă o dată că premiile constând în lucruri sunt mai puțin importante făcând loc mulțumirii sufletești aduse de lucrul bine făcut, chiar dacă, în aparență, elevii nu vor să recunoască nici față de ei înșiși acest lucru.

Așadar, fie că a fost vorba despre animale mai mult sau mai puțin prietenoase, de pârghii ale sănătății precum legumele sau fructele sau de obiecte la-ndemână din ghiozdan sau de uz casnic, interesul a fost același.

Spiritul competitiv, ambiția, atenția, lucrul în echipă și perspicacitatea au fost puse la încercare într-o manieră plăcută, lejeră și eficientă, dacă luăm în considerare cunoștințele dobândite.

Toate obiectivele stabilite au fost atinse, iar ca mărturie stau sutele de fișe completate și zecile de ghicitori învățate. Iar dacă nu mă credeți, lansez domniilor voastre o provocare. Iată o mostră pentru dumneavoastră, cititorii: „What does 0 says to 8?” Sau „How do you spell mousetrap?” … Ei, întâmpinați ceva dificultăți? Elevii de la Școala Lunca Cetățuii nu mai au această problemă. Ba mai mult cred că v-ar putea ajuta să găsiți răspunsuri pentru provocarea de mai sus.

Prof. ROTARIU ANCA- ELENA

Ani de școală

Clipe frumoase

Anii de școală se înșiră unul după altul ca niște pietre prețioase. Multe au fost clipele frumoase petrecute alături de colegii mei, îndrumați de doamna învățătoare, de domnii profesori. Cel mai drag episod din viața mea a fost excursia la Piatra- Neamț. Spiritul de aventură, absența ochilor severi ai părinților erau motive să fie două zile perfecte pe meleaguri îndepărtate. Natura s-a pregătit să ne primească în ținuta de gală. Ce frumuseți am văzut în Munții Neamțului! Cetatea bătrână păstrează amprenta timpurilor eroice, cu trupul ei lovit de bombele dușmanilor. Muzeele ne uimesc acum cu exponatele lor, iar telegondola ne plimbă deasupra munților semeți. Îmi amintesc de multe ori cu plăcere ce bunătăți am mâncat la pensiunea unde am fost cazați, dar și ce năzdrăvănii am făcut în camerele noastre. Dar  timpul trece ca un nor rătăcit și excursia rămâne în urmă ca o frumoasă amintire.

ENACHE MARA
clasa a V a B


Prima zi de școală

Este 15 septembrie, prima zi de școală. Emoțiile mă cuprind și încet, încet mă îndrept spre poarta școlii pentru a-mi cunoaște colegii. Intru și o aud pe doamna învățătoare, strigându-ne. Mă duc lângă dumneaei și-mi amintesc acum , că lângă mine era o fată pe nume Miruna. Din acel moment, mi-am dat seama că ea va fi cea mai bună prietenă a mea. Intrând în clasă, mă așez într-o bancă alături de Miruna. Pe măsuțe erau așezate toate cărțile  care urmau să fie ale noastre. Doamna învățătoare vorbea tremurat, i se vedeau emoțiile pe față. Am vorbit, iar la un moment dat mi-am dat seama că deja mă împrietenisem cu ea și emoțiile dispăruseră. Chiar dacă a trecut ceva timp de atunci, acea amintire a rămas în mintea și sufletul meu.

PETRACHI-TOMA TEODORA- MARIA
clasa a V a B

coordonator: prof. DOREL STÂNGACIU

Amintiri din excursie

Foto - Florea Mădălina, clasa a VIII a A

Cea mai frumoasă amintire

E dimineață.  Ne-am hotărât să facem o vizită în Italia. Mai întâi am mers la Bacău, la rude, cu autocarul. Acolo am stat patru zile și mătușa mea, care are un magazin, ne-a servit cu dulciuri. Ne-am făcut bagajele și ne-am îndreptat spre aeroport. Am urcat în avion, cu mari emoții, fiind prima oară când călătoream cu avionul. În Italia, mama ne-a cumpărat mâncare și un ursuleț cu numele Hello Kitty. Credeam că mă acomodez ușor cu limba, dar într-o zi, când m-am dus cu mama la muncă, o femeie îmi spuse: Sei bellissima! Nu știam ce îmi spusese, dar mi-a tradus mama. Femeile de acolo aveau un acvariu cu pești de diferite culori, o broască țestoasă și două pisici, care erau aproape cât mine. Seara ne plimbam prin parc. În Italia am călătorit cu metroul și cu tramvaiul. După zece zile, ne-am făcut bagajele și ne-am îndreptat spre România cu supărare, dar și cu bucurie, că îmi voi revedea prietenii, casa, animalele.
( Nistor Alexandra- Elena, clasa a V a B )

Era vacanța de iarnă. Afară ne impresiona o atmosferă minunată, cu fulgi de nea care dansau în aer. Urcam pe derdeluș cu sania, împreună cu alți copii ai satului, care țipau bucuroși la venirea iernii. Eu și verișoara mea  ne dădeam împreună; ea stătea în față, fiindcă eu nu știam să conduc, dar am învățat în cele din urmă.
( Botezatu Adina, clasa a V a B )

Azi este o zi friguroasă de primăvară, stau în casă și răsfoiesc un album cu poze, amintindu-mi de vacanța petrecută în Spania. Mătușa mea, nefiind în țară, s-a gândit să-mi facă o surpriză plăcută și m-a invitat pe o insulă a Spaniei. Am ajuns la București, ne-am urcat în avion, ne-am căutat locurile, am încercat să ne stăpânim emoțiile. Am dormit o noapte în aeroportul spaniol. În România era iarnă și noi eram îmbrăcate potrivit pentru țara noastră, dar acolo era cald ;i am plecat la plajă. Zilele au trecut precum norii după ploaie, am colindat insula cu peisaje superbe. În ultima zi ne-am luat adio de la mare, de la plajă, de la piscină, de la toate de acolo...
( Roșu Diana-Ștefana, clasa a V a B )

Cea mai frumoasă amintire a fost magica întâlnire cu sora mea. Când aveam patru ani, m-am rugat la Dumnezeu, să am o soră. Mama , văzând cât de mult îmi doresc acest lucru, mi-a oferit cel mai frumos dar: o surioară. Peste aproximativ nouă luni, burta mamei s-a umflat ca un balon, apoi a venit ambulanța și mama a plecat. Eram speriată. Timpul se scurgea greu și inima îmi transmitea un sentiment de nerăbdare. Dintr-o dată ușa se deschide cu un scârțâit prelung. Aud un glas de bebe, care plânge și eu nu mai am răbdare. Mi-am luat surioara în brațe și am simțit ...un sentiment de bucurie. Această întâmplare mă va marca toată viața.
( Pruteanu Andra -Ștefania, clasa a V a B )

Satul meu - tradiție, istorie, modernitate

Satul meu a avut o Fabrică de cărămidă la care au lucrat mulți bărbați și femei. E un sat liniștit, poate prea liniștit, unde nu se întâmplă prea multe, aici la periferia orașului. Sunt multe lucruri care nu se văd și nu se pot explica, așa pur și simplu. Mulți oameni au impresia că știu multe, dar în realitate nu știu mai nimic. În timp ce satul evoluează, se ascund din ce în ce mai multe secrete, deși oamenii vor să afle adevărul...
( Lăcătușu Eduard, clasa a VIII a A )

După Revoluție, oamenii au fost obligați de împrejurări, să-și cumpere apartamentele sau să-și facă ei case. Când m-am mutat în Lunca Cetățuii împreună cu părinții și bunicii mei, am avut un apartament cu patru camere și mă jucam bucuros printre farmacii, dispensare, oficiul poștal, școală, grădiniță, magazine cu îmbrăcăminte și încălțăminte, biserică, stadion. După vreo șase ani, am vândut apartamentul, am cumpărat teren și ne-am construit o casă. La început ne-a fost greu, fiindcă erau case puține și nu aveam prieteni. După o vreme, casele s-au înmulțit ca furnicile. Cartierul meu se cheamă Chihan și eu locuiesc pe strada Brândușei nr. 102. Toți copiii din cartier merg la grădiniță sau la școala din Lunca Cetățuii. Școala este departe de locuință, dar un om bun la suflet a lipit un afiș pe barieră cu următorul slogan:  Nu mergeți cu mașina goală / Duceți un copil la școală . De atunci , toți oamenii care au mașină opresc și ne duc la școală. În comună avem un iaz numit Dumbrava, unde mergem la pescuit și o pădure unde facem grătar, o gară prin care trec trenuri naționale și internaționale, iar în stradă, mijloace de transport în comun. Tradițiile noastre sunt la fel ca tradițiile din alte sate și totul pare în siguranță acum la Lunca Cetățuii, după ce  au fost instalate camere de luat vederi.
( Ispas Iulian, clasa a VIII a A )

Eu locuiesc în satul Horpaz, comuna Miroslava. Aproape de sat se află o pădure cu tot felul de arbori, un lac albastru cu  animale acvatice . Sătenii sunt primitori și ascultători și ajută pe cei care ajung la greu. Oamenii din satul meu merg la biserică să se roage, la părintele care este un bun creștin și care îi răsplătește pe copii cu bomboane și prăjituri, pentru cumințenia lor. Oamenii  au pus mână de la mână și au construit o biserică frumoasă, având o turlă mare. În curtea bisericii oamenii aprind lumânări pentru cei vii și pentru cei morți. La mine în sat au fost construite cămine pentru oamenii săraci și pentru copiii abandonați de părinți. Există un dispensar unde oamenii răniți primesc primul- ajutor de la o asistentă, o farmacie de unde se cumpără medicamente. Acesta este satul meu și mă mândresc de fiecare dată cu el, fiindcă am posibilitatea să apelez, indirect, la toate instituțiile statului.
( Radu Dumitru Cristinel, clasa a VIII a A )

Flori din satul meu

\

\

Foto: Dulcianu  Marian, clasa a VIII a A

Satul meu

Satul meu,  nu e prea mare, are case puține, păduri de foioase, brazi, pini. În sat nu mai sunt tradițiile străvechi. La  Crăciun se umblă cu colinda, în noaptea de Anul Nou cu uratul, trupe cu urși, capre. La Paști se vopsesc ouă roșii, care simbolizează sângele lui Dumnezeu. În satul meu este doar un magazin, de unde își cumpără locuitorii cele necesare.
( Anonim )

În satul meu este o școală, unde domnii profesori se poartă frumos și încearcă pe cât posibil să ne facă să înțelegem viața; o biserică, unde doamna profesoară de religie ne duce o dată pe săptămână la un cerc de pictură. În sat se află și o seră lăsată de izbeliște, un dispensar unde locuitorii sunt tratați cu același respect, o echipă de fotbal Forestra Ciurea, iubită de mulți suporteri. În 1917, aici a avut loc un accident cu mulți morți și răniți.
( Anonim )

Satul meu nu este așa interesant, are doar o stradă numită Strada Arcașului, puține locuințe și o fabrică de cărămidă unde au lucrat înaintașii mei. Avem două biserici, una la deal și alta la vale, amândouă sunt frumoase și curtea acestora este mare. Unii săteni au plecat la muncă în străinătate să lucreze pentru a-și întreține copiii. Comuna are mai multe obiective: două școli, trei grădinițe, două dispensare, două farmacii, două secții de poliție, magazine, trei parcuri, o poștă, un cămin cultural, o primărie, o fântână arteziană.
( Anonim )

În localitate sunt două cabinete medicale, cu doctori foarte buni, un oficiu poștal , prin intermediul căruia putem trimite scrisori prietenilor din sate îndepărtate. Începând din aprilie 2004, comuna Ciurea face parte din Zona Metropolitană. Nu departe se află satul Hlincea cu Mănăstirea Hlincea, din secolul XVI. Conform recensământului din 2011, populația comunei se ridică la 11.640 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior. Majoritatea locuitorilor sunt români, cu o minoritate de romi. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși, cu o minoritate romano-catolică.
( Anonim )

Satul Ciurbești este un sat foarte frumos, așezat în apropierea pădurii. Un punct de atracție turistică a satului este Biserica de lemn, construită în anul 1806, care poartă hramul Sf. Nicolae și  este unul  din cele mai importante obiective din județul Iași. Satul Ciurbești este printre cele mai mari sate din comuna Miroslava. Sătenii  își țin tradițiile din moși strămoși: hora satului, ziua satului care se desfășoară cu cântece și dansuri.
( Dumea Pavel, clasa a VIII a, Școala Lunca Cetățuii ).

Din jurnalul unor elevi

TRISTEŢE

Toamna friguroasă vine cu frunzele colorate şi frigul ei aspru. Ea fluieră tare, uitându-se la legumele şi fructele colorate. Mama face compot şi dulceaţă din fructele din grădină. Păsările sunt foarte speriate, au pui mici, stau în copacii înalţi, coloraţi în galben şi roşu. Îmi place toamna cu gutui gustoase, când ne grăbim să recoltăm porumbul. Iarba se îngălbeneşte foarte mult, din struguri facem vin alb şi roşu. Am o văcuţă care mănâncă mult fân , după ce se usucă iarba, toamna.

DODAN GEORGIANA
Şcoala Lunca Cetăţuii, clasa a VI a A




TOAMNA

Toamna vine uşor cu un vuiet furios, spulberă în cale flori frumoase, fructe trecătoare. Frumoasa şi eleganta crizantemă creşte sub tânguirile vântului. . De pe ogoare, vin maşinile încărcate cu porumb. Doamnele încep să-şi îmbogăţească  micile cămări cu gemuri, compoturi, murături. Pânzele plăpânde de brumă sclipesc în dimineţile răcoroase. Animalele speriate s-au ascuns în căsuţele lor, speriate de vântul rece de toamnă. Pentru ca peisajul să fie complet, armatele de picături de ploaie se pregătesc să-şi facă marea intrare. Oamenii stau la gura sobei şi vorbesc încet despre toamna, care nu are milă de nimic. Păsările zboară cu aripile îngheţate de frig spre ţările calde, doar ciorile  vin în zbor zbuciumat şi se aşează pe calea ferată. Copacii din codru plâng după tristele păsări plecate. Frunzele formează un frumos covor multicolor. Uliţele satului sunt atât de pustii, încât nu vezi picior de om: În acest anotimp există şi o rază de soare: SF. Parascheva.

GUGULICĂ GEORGE
Şcoala Lunca Cetăţuii, clasa a VI a A

Amintiri frumoase

DIAMANTUL TOAMNEI

Vântul bate...diamantul toamnei nu moare...
Cerul doarme, lumea se ascunde, iar luna...
Mângâie blând pământul

Străluceşte diamantul toamnei...
Lacrimile umezesc pământul.
E un vis?... Nu e vis...

Frunzele mor de dor...
Vântul e furios...şi eu
Mă simt abătut, neglijat.

Pleacă păsările...
Ca şi omul...totu-i trecător...
Diamantul toamnei rămâne neşlefuit...

COMANDARU LUCIAN
Şcoala Dumbrava, clasa a VII a



LACRIMILE TOAMNEI

E toamnă. O toamnă târzie...Picăturile ating pământul şi umezesc veşmântul de catifea. Împăratul cu plete de lumină se ascunde după norii agitaţi şi înspumaţi. Păsările şi-au înălţat zborul pe drumul greu, uitând să privească spre cuiburile părăsite. Bătrânii copaci îşi pierd coroana poleită cu aur. Câmpia aurie se întristează la gândul că îşi va pierde strălucirea. Lunca are picuri de argint, în care se oglindeşte, din când în când, împăratul cerului. În grădini, florile cu petale însângerate se închină spre iarba uscată. Cerul plânge iar....Şi frigul devine mai aspru, mai nemilos. Vrăbiile mici şi curajoase îşi spun aceleaşi poveşti, scuturându-şi trupuşoarele înfiorate. Nu le pasă de lacrimile toamnei. Pe străzi colindă vântul cu paşi repezi...

COMANDARU LAVINIA
Şcoala Dumbrava, clasa a V a



TOAMNA DARNICĂ

Afară-i totul auriu. Frunzele copacilor sunt pictate în mii de culori. Pomii încărcaţi cu fructe coapte sunt ca nişte gospodine, care au în mână coşuri maro, împletite. Cerul este plumburiu, iar norii suri sunt pregătiţi să dea picături de apă pe pământ. Veveriţa roşcată şi stufoasă îşi adună provizii pentru iarnă, ursul îşi pregăteşte patul pentru somnul lui adânc. Oamenii strâng roadele din grădină, mamele şi bunicile fac gemul gustos şi-l pun la răcoare. Copiii veseli merg la şcoală, dar deodată începe să plouă. Oamenii îşi deschid umbrelele sau se adăpostesc prin apropiere, vântul bate, iar ploaia nu se mai opreşte.  - A venit Zâna toamnei! strigară copiii. - Da, a venit! spun părinţii. A venit îmbrăcată în galben, cu o coroană de aur şi cu bagheta sa magică. Ploaia s-a oprit, oamenii ies afară, toamna ruginie a sosit  încărcată şi plină de ploaie.

BOTEZATU ADINA
Şcoala Lunca Cetăţuii, clasa a V a B

De la Dumbrava la Paris

Aspecte de la Conferinţa de presă  de la Carrefour

Eleva BOUARIU BIANCA- IOANA, clasa a VII a , Şcoala Dumbrava, comuna Ciurea, judeţul Iaşi, a obţinut Premiul I la ediţia a 23-a a Concursului de desene cu tema :'' Sărbători de poveste cu Carrefour.'' Premiul constă într-un weekend la Disneyland Paris pentru câştigător şi familia sa ( doi copii şi doi adulţi maxim ), excursii oferite în toate oraşele unde Carrefour este reprezentat cu un hipermarket.

           Profesor coordonator:                

CEZAR LĂZĂRESCU

Peste vârfuri - Over the peaks

by Mihai Eminescu

Peste vârfuri trece lună,

Over peaks passes the moon,
Codru-şi bate frunza lin,

Wood’s leaves sway gently,
Dintre ramuri de arin

Among alders’ branches
Melancolic cornul sună.

The horn plays melancholically.

Mai departe, mai departe,

Further and futher,
Mai încet, tot mai încet,

Quieter and quieter,
Sufletu-mi nemângâiet

My empty soul
Îndulcind cu dor de moarte.

Is filled with death wishes.

De ce taci, când fermecată

Why so silent,
Inima-mi spre tine-ntorn?

When my heart listens to you?
Mai suna-vei, dulce corn,

Sweet sound, will you play
Pentru mine vreodată?

For me again, sometime?

translated by  Oprea Vasile

Clasa a VI a B

Scoala Lunca Cetăţuii

Prof. coordonator:
ROTARIU ANCA- ELENA

Un luceafăr – The star

By Mihai Eminescu

Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze

The star, a star with thousands of rays
În viaţa-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază.

In my life appeared so bright.
Eu privind acea lumină ca din visuri mă deştept

And I, looking at that light I realize
Şi cu braţele-amândouă cătră dânsa mă îndrept.

And with both hands I try to reach her.

Ca o zână din poveste ea e-naltă şi uşoară,

Like a fairy from a tale she is tall and light,
E subţire şi gingaşă şi din ochi revarsă pară,

Thin and gentle and with fire in her eyes,
Iar la faţă e bălâie, părul galben cade creţ,

With a white face and curly blonde hair,
Trandafiri pe faţă are şi cu zâmbetul isteţ.

Red roses on her cheeks and subtle smile.

Translated by: Bustiuc Daniel
Clasa a VI a B, Lunca Cetăţuii

Prof. coordonator:
ROTARIU ANCA -ELENA