E dimineață. Ne-am hotărât să facem o vizită în Italia. Mai întâi am mers la Bacău, la rude, cu autocarul. Acolo am stat patru zile și mătușa mea, care are un magazin, ne-a servit cu dulciuri. Ne-am făcut bagajele și ne-am îndreptat spre aeroport. Am urcat în avion, cu mari emoții, fiind prima oară când călătoream cu avionul. În Italia, mama ne-a cumpărat mâncare și un ursuleț cu numele Hello Kitty. Credeam că mă acomodez ușor cu limba, dar într-o zi, când m-am dus cu mama la muncă, o femeie îmi spuse: Sei bellissima! Nu știam ce îmi spusese, dar mi-a tradus mama. Femeile de acolo aveau un acvariu cu pești de diferite culori, o broască țestoasă și două pisici, care erau aproape cât mine. Seara ne plimbam prin parc. În Italia am călătorit cu metroul și cu tramvaiul. După zece zile, ne-am făcut bagajele și ne-am îndreptat spre România cu supărare, dar și cu bucurie, că îmi voi revedea prietenii, casa, animalele.
( Nistor Alexandra- Elena, clasa a V a B )
Era vacanța de iarnă. Afară ne impresiona o atmosferă minunată, cu fulgi de nea care dansau în aer. Urcam pe derdeluș cu sania, împreună cu alți copii ai satului, care țipau bucuroși la venirea iernii. Eu și verișoara mea ne dădeam împreună; ea stătea în față, fiindcă eu nu știam să conduc, dar am învățat în cele din urmă.
( Botezatu Adina, clasa a V a B )
Azi este o zi friguroasă de primăvară, stau în casă și răsfoiesc un album cu poze, amintindu-mi de vacanța petrecută în Spania. Mătușa mea, nefiind în țară, s-a gândit să-mi facă o surpriză plăcută și m-a invitat pe o insulă a Spaniei. Am ajuns la București, ne-am urcat în avion, ne-am căutat locurile, am încercat să ne stăpânim emoțiile. Am dormit o noapte în aeroportul spaniol. În România era iarnă și noi eram îmbrăcate potrivit pentru țara noastră, dar acolo era cald ;i am plecat la plajă. Zilele au trecut precum norii după ploaie, am colindat insula cu peisaje superbe. În ultima zi ne-am luat adio de la mare, de la plajă, de la piscină, de la toate de acolo...
( Roșu Diana-Ștefana, clasa a V a B )
Cea mai frumoasă amintire a fost magica întâlnire cu sora mea. Când aveam patru ani, m-am rugat la Dumnezeu, să am o soră. Mama , văzând cât de mult îmi doresc acest lucru, mi-a oferit cel mai frumos dar: o surioară. Peste aproximativ nouă luni, burta mamei s-a umflat ca un balon, apoi a venit ambulanța și mama a plecat. Eram speriată. Timpul se scurgea greu și inima îmi transmitea un sentiment de nerăbdare. Dintr-o dată ușa se deschide cu un scârțâit prelung. Aud un glas de bebe, care plânge și eu nu mai am răbdare. Mi-am luat surioara în brațe și am simțit ...un sentiment de bucurie. Această întâmplare mă va marca toată viața.
( Pruteanu Andra -Ștefania, clasa a V a B )
