Prima brumă

Frunzele copacilor căzuseră pe pământul rece. Bruma se așterne în zorii zilei, ca un covor alb de mătase peste ierburile gălbui, semn că vine toamna din nou. Seara răcoroasă sosește mai repede decât ai putea crede. Pe pajiștea cu flori sălbatice, vedem la lumina soarelui ce a mai rămas: trei călăreți agale, cu caii lor mari și frumoși. Casele din zare prind culoarea toamnei aspre , care vine cu multă răcoare și tristețe, iar păsările pestrițe au plecat fără să-și ia rămas bun de la noi. Oricum ele se vor întoarce în primăvară. Cerul e cam trist, norii negri aduc ravagiile toamnei. Acest anotimp nu e doar tristețe, e și fericire. Ea aduce fructele coapte, bune și dulci pentru noi copiii. Parcă ar ști că vine școala și trebuie să ne luăm cu noi pachetul. Dar, iată amurgul! Zarea devine portocalie, ziua scade, noaptea crește, crește mult...

ONOFREI MARIAN- ALEXANDRU
clasa a VI a B

PĂIUȘ CIPRIAN
clasa a VII a B

O altă toamnă

Copacii își dau jos arama
Și tremură de frig,
Pământul rece vorbește în tăcere

                           OLARU ALEXANDRA, clasa a VII a, Dumbrava
                                                                               
Păsările călătoare
Pleacă cu nerăbdare
Spre țările calde.
Niciun cuib nu mai rămâne
În copacii maronii.
Pomii se dezbracă
De veșmintele călduroase,
Vânturile bat cu putere
Și frunzele se înalță
Spre norii întunecați
Ploaia vine spre noi
Strop cu strop,
Copacii plâng de durere
Și de zile grele.

GUȘEL RALUCA MIHAELA
clasa a VI a B

Noiembrie

Este noiembrie. Razele soarelui sunt din ce în ce mai palide.Marea de verdeață se îngălbenește. Peste coroanele copacilor adie vântul tomnatic, scuturând frunzele multicolore, oferind pământului un covor pufos. Copacii și-au pierdut podoaba, iar frunzișul ruginiu s-a așezat peste tot. Miile de păsări călătoare pleacă vâslind în înălțimi, pe cerul trist, în locuri mai călduroase, lăsând în urmă cuiburile unde au stat în anotimpurile calde. Vin nopțile răcoroase, iar frigul se lasă ușor spulberând tainele ascunse ale toamnei.

CĂLIMAN ANDREI
clasa a VI a B

COȘTIUG ALINA
clasa A VI a B

Parodie: Legenda comunei Ciurea

DANCIU RĂZVAN, clasa a VI a B

A fost odată un om pe care îl chema Ștefan și îi plăcea să meargă la vânătoare,cu câinii lui. Într-o zi,intră într-o pădure mare și frumoasă,umblă cât umblă,câinii obosiseră, când un iepure cu urechile foarte mari ieși din iarbă. Văzând iepurele, câinii o luară la goană după acesta,care era foarte rapid ,de parcă avea aripi la picioare.Ștefan, pe cal, alerga în urma haitei de câini .Alergară două zile și două nopți fără să se oprească. Iepurele fugea din ce în ce mai repede,iar câinii ,unul câte unul ,cădeau morți de oboseală. Numai un cățel pe nume Cerber a rezistat și era gata să prindă iepurele. Acesta s- a aruncat în apă și fiind animal năzdrăvan,a început să înoate,iar cățelul sleit de puteri,se afunda în valuri,înecându-se.Ștefan,supărat că pierduse cel mai bun prieten,puse mâna pe o ghioagă țintuită și o aruncă în capul iepurelui înroșind apa râului de sânge.Vânătorul a adus iepurele la mal,i-a taiat capul și l-a luat cu el in semn de izbândă.

Cantemir Marian, clasa a VI a B

                            

Prima zi de școală

PUȘCAȘU ELENA , clasa a VI a B

Era o zi frumoasă,vântul adia uşor peste părul meu,în timp ce mă îndreptam cu paşi mărunţi spre şcoală. Inima îmi bătea din ce în ce mai tare,cu fiecare pas mai aproape de instituţia de învăţământ. Afară iarba era de un verde deschis,florile din buchetul meu erau viu colorate,bătăile inimii se auzeau din ce în ce mai tare. Eram foarte emoţionată,când am intrat pe uşa şcolii,printre baloane. Eu cu uniforma cea albastră şi buchetul de flori în mână,mă îndreptam alături de tata,spre clasă. Atunci simţeam că am fluturaşi în stomac. Mai aveam un pas şi ajungeam. Tata a deschis uşa,doamna învăţătoare ne-a invitat.

M-am dus în bancă lângă verişoara mea,dar uitasem să-i dau florile doamnei  învăţătoare. Din prima zi,mi-am făcut o impresie bună despre şcoală. La amiază,cu toţii am plecat acasă,iar a doua zi ne-am întâlnit iar,în acelasi loc si la aceeaşi oră. 
  

RUSU AURELIA SÂNZIANA, clasa a VI a B

O zi fără Berta

         DAMIAN IOANA, clasa a VII a B                                                                                                                                

Într-o zi cu cer senin,m-am dus cu mama la tata la serviciu.Tata fiind paznic stătea într-o cabană şi păzea ceva.Căţeluşa mea rămase singură.Nu mă puteam obişnui cu ideea că Berta nu este cu mine.Mama a luat leptopul cu ea şi mă uitam la pozele cu Berta.Când m-am întors acasă,m-am dus să văd ce face Berta.Era înconjurată de căţeluşi,tocmai născuse.Eram fericită că Berta mă lăsa numai pe mine la puii ei. Într-o zi,o vecină care n-o plăcea a otrăvit-o.Eu voiam să mă răzbun,dar nu ştiam cum.Fraţii mei m-au ajutat să o înmormântez cum se cuvine,cu sicriu şi cruce.Mi-au rămas de la ea puii, pe care i-am iubit ca şi pe ea.Ei s-au ataşat de mine şi eu de ei.Iubesc animalele şi urăsc oamenii cu sufletul de gheaţă,care dau în animale.Eu ştiu că în sufletul oricărui câine există iubire şi căldură şi sper că va veni o zi când toţi oamenii vor iubi animalele.           

RUSU AURELIA SÂNZIANA, clasa a VI a B

DOBROȘENSCHI DRAGOȘ, clasa a VIII a B

Satul fără nume

Undeva în zona Iaşului, se afla o localitate cu oameni harnici şi viteji. Însă localitatea nu avea nume. Oamenii din fruntea satului s-au gândit să-i dea un nume deosebit. Au facut o adunare şi au propus ca fiecare familie  să vină cu câte o idee.

 Într-o familie numeroasă se afla un copil isteţ, cu calităţi deosebite. Într-o zi s-a gândit să-şi construeasca propria cetate. Şi-a procurat tot felul de materiale, a facut machete şi după mai multe zile de lucru, a rezultat o minicetate înconjurată de o padure deasă. În padure erau tot feluri de fiare care păzeau cetatea. Bucuros îi arată tatalui ce lucrare grozavă a facut el. Tatăl i-a prezentat primarului satului lucrarea. Nu după mult timp au terminat de construit lucrarea pe care au transformat-o  în mănăstire. Iar din mulţime s-a auzit un glas:”Satul acesta să se numească Lunca  Cetăţuii!”.    

                         

Robu Tudor

 clasa a VI-a B

Câteva impresii

                                                               Dragă Dia

Mi-a plăcut ultimul tău album. Ştiu că tu nu mă cunoşti,dar mă pot prezenta: sunt un fan de-al tău. Aş vrea să te cunosc personal, să petrecem o zi întreagă împreună. Eşti un model de urmat pentru mine dar şi pentru alți

 oameni. Îmi place foarte mult vocea ta.Şi eu sper să am o carieră în muzică. Aş vrea să aflu mai multe despre tine;să aflu ce faci tu zi de zi.Cum erai înainte de a fi celebră?

                                  Eu şi Moş Crăciun

Eram cu părinţii la Selgros ca să cumpărăm o veioză, pentru mine, deoarece îmi este frică noaptea, în întuneric.Am mers să-mi cumpăr o carte şi m-am întlnit cu Moş Crăciun care mi-a zis să-i spun o poezie.Când l-am văzut,din cauza emoţiei am uitat toate poeziile.Am cântat un cântec ajutată de Crăciuniţă. Mi-a dat un cadou o pungă de pufuleţi, un CD cu desene animate,ciocolată, jucării. Am fugit repede la mama şi i-am zis: -Mami, m-am întâlnit cu Moș Crăciun.  - Bine! Și cum a fost?  - M-a pus să spun o poezie, dar le-am uitat pe toate. - Ei bine, Moș Crăciun o să te ierte.- Așa sper și eu. Așa sper și eu. Am mers acasă, le-am arătat fraților cadoul, le-am povestit întâmplarea, observând că a fost o zi minunată.  

RUSU AURELIA SÂNZIANA
clasa a VI a B                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        .                                                                                                                                         

Copilăria

COȘTIUG ALINA, clasa a VI a B

Bombonica

Bombonică, dulce, amară, sărată
Ești bună, dar nu știu de ce
Mănânc atâtea
Ești bună dar să nu mănânc atât de multe
Că apoi o să fac multe carii
Și or să râdă copiii de mine,
Oare de ce?
Că fac multe carii...

PUȘCAȘU ELENA RALUCA
clasa a VI a B

Copilărie de vis

DAMIAN IOANA, clasa a VI a B                           

Într-o zi de vară, chiar de 1Iunie, am ieșit împreună cu prietenii  mei la un piknik, ca să petrecem mai mult timp împreună.

Deodată,a venit la noi o domnișoară frumoasă cu părul negru ca jarul și ochi albaștri cum e cerul.

Ne-a invitat să mergem cu ea într-o excursie la Paris,la clubul Disney , să vedem  acel club minunat despre care am auzit cu toții.

 Curioși am acceptat, dar era o problemă. Nu aveam bani. Mirați și în același timp dezamăgiți că nu putem merge, am întrebat câți bani trebuie să avem la noi.

Ea ne-a răspuns zâmbind, că nu avem nevoie de nici un ban.

Bucuroși și în același timp mirați,am decis să plecăm.

Așa da,copilărie,să mergi la Paris fără bani și să vezi minunatul Club Disney.    

ADRIANA DIANA BUTNARU, clasa a VIII a A                                

                                                  

                                                    

Zilele școlii - Premiile micilor creatori

La CONCURSUL ”DESENE PE ASFALT” s-au acordat următoarele premii:

Premiul I: Tănăsucă Ionela - cl. a VII a și Albu Andreea - cl.a VII a, Școala Dumbrava

Premiul II: Damian Ioana - cl. a VI a și Ghiebea Alexandra - cl. a VI a, Școala Lunca Cetățuii

Premiul III: Balan Monica - cl. a VII a și Balan Loredana - cl. a V a, Școala Ciurea

Premiul III: Savin Simina - cl. a V a și Iurea Tiberiu - cl. a V a, Școala Dumești

La CONCURSUL LITERAR - ARTISTIC ”COPILĂRIA” la secțiunea creație plastică s-a acordat:

Premiul special: Dănilă Mădălina - cl. a VII a, Școala Dumbrava

La CONCURSUL DE CREAȚIE LITERARĂ s-au acordat premiile:
Premiul II: Urzică Mara, clasa a VIII a A, Școala Lunca Cetățuii
Premiul III: Mălai- Mare Elena, clasa a V a, Grup Școlar Dumești
Premiul III: Butnaru Adriana- Diana, Școala Lunca Cetățuii
Mențiune: Ceornea Andreea- Corina, Grup Școlar Dumești
Mențiune: Cioran Bianca- Valentina, Școala Dumbrava

Copilăria văzută de copiii de la Școala Dumești

ANDRIESCU MANUELA, clasa a V a 

CEORNEA ANDREEA CORINA, clasa a V a 

IUREA TIBERIU CONSTANTIN, clasa a V a 

MĂLAI-MARE ELENA, clasa a V a 

SAVIN SIMINA, clasa a V a 

Invitații noștri - Elevii Școlii Dumești, județul Iași

FOCȘA GABRIEL, clasa a VI a, Școala Dumbrava

Copilăria

Într-una din zilele ploioase

S-au întâlnit, cu fete frumoase,

Copilăria, Adolescenţa, Tinereţea, Maturitatea

Pentru a-şi disputa întâietatea.

Maturitatea a spus că-i cea mai înţeleaptă,

Iar Tinereţea că-i puternică, deşteaptă,

Adolescenţa susţinea că-i minunată,

Iar Copilăria că-i pură, fără pată.

Ce-i mai frumos decât să fii copil,

Să simţi că zbori ca fluturii de-april,

Să nu ai greutăţi şi zile-amare?

Copilăria este cea mai aleasă floare!

Aş vrea ca totul să rămână-aşa,

Să-mi fie soră bună Copilăria mea.

De ea să nu mă mai despart nicicând,

Să fiu mereu copil pe-acest pământ!

Savin Simina

clasa a V-a

Grupul Şcolar Dumeşti

judeţul Iaşi

Copilăria

Pentru mine, copilăria este un lucru minunat, este cea mai frumoasă perioadă a vieţii noastre pe care o trăim într-o lume magică. Copilul, aşa cum sunt şi eu încă, râde şi plânge, uneori în acelaşi timp, ne supărăm şi iertăm în câteva momente, sau nu ne mai săturăm de joacă şi jocuri.

Mă aflu pe acest tărâm minunat al copilăriei şi aş vrea, măcar sufleteşte, să nu-l părăsesc niciodată, fiindcă ea este cea mai de preţ comoară a omului, când nu ştim ce-s necazurile, responsabilităţile, suntem feriţi de tot ce-i rău, având deasupra noastră acea magică umbrelă a grijii nemărginite a părinţilor.

Uneori mă uit la părinţii mei cum se străduie să rezolve unele probleme sau îşi fac griji din pricina unui lucru sau altul. Ştiu că şi eu voi ajunge la vârsta lor, când, probabil, voi avea aceleaşi preocupări, fiindcă timpul va trece şi va lăsa urmele fireşti ale alunecării sale. Nimeni nu l-a oprit încă, şi nici noi n-o vom putea face, dar vom putea învinge în această luptă păstrându-ne sufletul curat, plin de speranţe şi încrezător că nu vom pierde niciodată acest tărâm minunat al copilăriei.

Iurea Tiberiu
clasa a V a
Grupul Școlar Dumești
județul Iași

Copilăria

Copilăria este planeta

Pe care locuiesc numai copii;

Aici găsim dulciuri şi jucării,

Şi toată paleta

De voie bună şi bucurii.

Planeta noastră,

Făurită de părinţi

Nu numai pentru cei cuminţi,

Este zarea albastră

Presărată numai de vise fierbinţi.

Planeta cu aromă de scorţişoară

Şi cu miros dulce de ciocolată,

Plăcută şi parfumată,

Ne îndrumă întâia oară

Paşii pe o cale ne-nturnată.

Andriescu Manuela

clasa a V-a

Grupul Şcolar Dumeşti

judeţul Iaşi

Copilăria

Copilăria este etapa cea mai frumoasă din viaţa noastră. Ea este tărâmul poveştilor spuse la gura sobei de bunicii noştri, când afli lucruri noi despre ce-i în jurul nostru, când descoperi ce trebuie să faci şi ce nu ai voie să faci, pentru că „nu-i frumos”. Copilăria e vârsta când îţi faci cei mai mulţi prieteni, când jocul şi voia bună nu se dezlipesc de noi, atunci când inventezi jocuri pe care crezi că nu le mai ştie nimeni, când, călare pe un băţ – cel mai năzdrăvan cal, te închipui ca fiind cel mai mare împărat şi conduci armate numeroase pentru a hotărî destinele lumii.

Copilăria înseamnă bucuria de a trăi, fericirea de a te juca cu sora mai mică cu păpuşile primite în dar, este soarele care îţi încălzeşte sufletul şi ocrotirea părinţilor care încearcă să ne facă cât mai fericiţi. Fiecare copilă trebuie să profite din plin de farmecul acestor ani!

Mălai-Mare Elena
clasa a V a
Grupul Școlar Dumești
județul Iași

Copilăria este…

… universul care deschide în sufletul meu o lume aparte, necunoscută celor din jur, care îmi oferă idei şi gânduri numai de mine ştiute. Este vârsta prieteniilor durabile, dar şi efemere, care se stinge uneori şi numai după un singur joc, este ancora ce o desenam cu creta pe asfalt prietenilor mei pentru a mă afla mereu în sufletul lor, este glasul pescăruşilor care mă cheamă să aud cum susură apa la picioarele mele, chiar dacă ei sunt o prezenţă rară pe meleagurile noastre, iar eu mă aflu în camera de lucru.

Copilăria reprezintă gândurile şi sentimentele adunate cu fiecare clipă, întrebările care se nasc din gingaşii clopoţei ai primăverii, din dansul fluturilor care zboară pe nesfârşitele câmpii pline de flori multicolore, din zumzetul de sub teiul plin de floare ori din freamătul adierii vântului la apus.

Copilăriei îi închin o odă a bucuriei de a putea zâmbi la speranţa ce îmi încolţeşte în minte la porţi de gând ca o mică licărire, la dorinţa de a fi mai bună, care amplifică în mine totul, la prieteniile înfiripate, deşi, mai târziu, ştiu că fiecare va merge pe drumul poveştii pe care o visează. Copilăria înseamnă părinţii, blândeţea şi căldura lor sufletească, lumina veselă emanată din privirile lor pentru a-mi înfrumuseţa aceşti ani.

Copilăria este ca o adevărată primăvară!

Ceornea Andreea- Corina
clasa a V a
Grupul Școlar Dumești
județul Iași

Copilul de pe Marte

DEDIU ANA-LUIZA, clasa a V a B

                                             

Într-o casă pustie, pe marginea unui râu, cu peștii aurii sărind voios se aude un scâncet ușor supărător ce te îmbracă din toate părțile cu un tremur rece.

În acea casă se află un copil ce visează să aibă o copilărie. Prin pereții de lemn putred cu găurile mari făcute de cuie un ochi trist privește râul sclipitor, se rușinează și se cufundă în visul lui numit:„COPILĂRIA”. Iată povestea lui:

     „Mama va fi primul nume rostit de mine, voi avea ochii de catifea și voi fi fetiță, părul meu va fi de un castaniu aprins iar tata va fi bodygard-ul care mă va proteja avându-mă în inimă ca pe o comoară prețioasă. Mă aflu pe patul de spital și încerc din răsputeri să vorbesc, să-mi salut mămica, văd mai mulți copii, iar mama? Mama nu e lângă mine. Încep să plâng și imediat asistentele mă i-au în brațe, să mă liniștească. Rămân uimită să aflu că mama mea mă abandonase, acum am patru ani și vorbesc fluent, mama mea adoptivă mă iubește mult. Mă bucur că ies în fiecare seară cu copiii vecinilor să mă joc; iar părinții în fiecare vară îmi fac pe plac mergând în excursie. În prezent am paisprezece ani și pot spune că viața mea de până acum nu aș fi schimbat-o cu nimic în lume. Am avut o copilărie grandioasă. Aș rămâne în visul meu frumos trăind bine și având familie.”

Deși realitatea este crudă, doar pe planeta Marte acest copil poate avea o viață. Întinzându-și capul spre geamul crăpat de vreme își pune în gând ca viața lui pe marte să rămână. Și încet încet se cufundă-n vis sperând ca într-o zi, cineva îi va oferi o speranță de viitor. A rămas pe Marte cu familia lui plângând și suspinând doar pe pământ.      

URZICĂ MARA, clasa a VIII a A

Alocuțiuni la Zilele Școlii Lunca Cetățuii, județul Iași

Director Arnăutu Maria

Primar Cătălin Lupu

Profesor Constantin Secu,

 Școala Dumești, județul Iași

Profesor Ioan Buștiuc,

 Școala Ciurea, județul Iași

Zilele Școlii Lunca Cetățuii

Spectacol în aer liber

Atmosferă balcanică

La carusel

                     

Desene pe asfalt

Concurs de creație literară și artă plastică

Acrobați pe catalige

La topogan

Concursuri sportive

Primăvara cea frumoasă

CERNAT IULIAN, clasa a VII a A

Era o zi frumoasă de primăvară. Soarele cu razele lui strălucitoare și fermecate strălucea deasupra norilor. Copiii alergau fericiți prin livezile pline cu flori, prindeau cărăbuși, buburuze, cu tot felul de culori fermecate. Eu și Alina ne-am hotărât să mergem în pădure. Când am ajuns acolo, ne-a întâmpinat un miros plăcut și îmbietor de la mulțimea de flori. Alina luase pătura și se așezase pe iarbă, la umbra unui copac bătrân, iar eu culegeam flori pe care să le duc mamei. Alina stătea pe pătură și admira priveliștea din pădure. În timp ce culegeam flori, am auzit un foșnet în tufiș. Erau doi cățeluși mici, care tremurau de frică. I-am adus pe pătură, le-am dat mîncare, ne-am jucat cu ei, dar a venit ora plecării. Am luat o decizie importantă : vom lua cățeii acasă.

TUDOSĂ DIANA- ELENA, clasa a V a B

Speranță de copil

Sunt raza de soare ce strălucește
Sunt roua rece de dimineață
Sunt un copil ce totuși zâmbește
La infinita speranță de viață.
Sunt unul din copiii lumii
Care râde dar și suspină
Sunt bogat sau sărac
Sunt alb sau negru.
Aceleași vise ne dau aripi
Spre neîntinata lumină
Lumina păcii, a speranței și a iubirii.

DEDIU ANA- LUIZA, clasa a V a B

Miracol

BUTNARU ADELINA, clasa a V a B

Era o familie care nu avea nici casă, nici copii, nici un trai liniștit. Femeia întrebă bărbatul : 

-De ce nu facem copii?

-Pentru că nu avem cu ce să-i creștem.

Într-o zi femeia se duse într-o luncă pustie, dar plină de iarbă. S-a așezat în mijlocul luncii și a început să se roage la Dumnezeu să-i dea un prunc. După o vreme, femeia născu un prunc frumos și sănătos. Îl plimba prin lunca cea pustie, iar copilul cel năzdrăvan începu să vorbească, la o vârstă neobișnuită. Mama spuse că e un miracol. Era fată, încă nu o botezase și se gândi la un nume diferit de numele celorlalți. Se gândi să o numească Cetățuia. S-a dus în lunca cea frumoasă, nepopulată, cu toți vecinii, rudele și prietenii. Au botezat-o cu numele Cetățuia iar locul acela poartă de atunci numele Lunca Cetățuii.

AGACHE CEZAR, clasa a V a B

Ceva trist

Nu de mult am aflat ce copilărie a avut micul pistruiat, orfan de mic, abandonat la colțul străzii, dar asta spre binele său. Locuința lui a ars din cauza unui mare terorist, nepăsător.Încă de la vârsta de doi ani, acest puști s-a descurcat singur-singurel. Nu peste mult timp a apărut în viața sa un cățeluș micuț, căruia îi fluturau urechile când alerga. El era alb cu pete cafenii. Pe la șaisprezece ani, s-a gândit la asemănările dintre el și cățeluș. Una ieșea în evidență. Amândoi erau orfani și copilul se mai gândi : Ce s-a face el fără cățelul său iubit?

ȘALARIU THEONA, clasa a V a B

O zi a cadourilor

BOARIU MĂDĂLINA, clasa a V a B

Era o zi frumoasă, era ziua cadourilor pentru mine, ziua mea de naștere, când toți îmi urau : La Mulți Ani!  Era primăvară, fratele meu mai mare mi-a dat un buchet de flori și un ursuleț, fratele cel mijlociu mi-a dăruit un iepuraș cu fundă roșie, iar cel mai mic mi-a dăruit un tricou cu numele meu, poza mea și o orhidee. Pentru mine au fost cele mai frumoase cadouri...am primit și de la rude și de la prieteni. Eram atât de fericită că-i am pe toți alături de mine. Am mâncat tort, am dansat și ne-am distrat. La bunica am găsit-o pe verișoara mea de la Sighișoara. M-a sunat mama din străinătate și mi-a urat: La Mulți Ani!...

RUSU AURELIA SÂNZIANA, clasa A V a B

Visul

Era noapte. Mă așezasem în pat și deschisesem cartea de povești. Nu știu ce s-a întâmplat, dar am adormit. M-am trezit într-o pădure verde, plină de flori și animale superbe. Mergând așa, am dat cu ochii de o buburuză care dormea pe o frunzuliță. O mulțime de flori înmiresmate parcă îmi făceau cu ochiul să le iau. Fericită, m-am așezat pe iarba crudă și privind norii, am zărit o barză care plutea ușor deasupra mea.

- Frumoasă priveliștea, nu-i așa? m-a întrebat un iepuraș.

- Da, este încântător...Dar, unde suntem ?

- În pădurea de smarald. Acum e bine să te întorci acasă, fetițo.

- Dar cum să fac?

- Închide ochii!

Când am deschis din  nou ochii, m-am trezit în camera mea, cu cartea de povești la cap. Abia atunci am înțeles că totul a fost un vis.

COȘTIUG ALINA, clasa a V a B

Școala mea

AVRAM FLORENTINA,  clasa a VI a B

Școala mea e un izvor de mântuire; e plină de copiii și de profesorii, care o iubesc. Când intru pe poartă, în stânga, îmi atrag atenția brazii și florile, iar în dreapta, un pom cu cireșe cât pepenele. Profesorii  încearcă să ne învețe ceva, iar noi trebuie să le mulțumim fiindcă sunt ca și părinții noștri. În școală, avem laboratoare, bibliotecă, sală de sport, iar afară un teren de sport. Intri într-o lume de basm în școala noastră; unii învață, cântă, dansează, recită poezii, fiecare vrea să demonstreze că are un anume talent. Rămâne să mulțumim profesorilor pentru sprijinul acordat.

DEDIU ANA-LUIZA, clasa a V a B 

1 Iunie

Ziua de 1 Iunie este iubită de toți copiii. Această zi simbolizează copilăria, perioada vieții plină de jocuri, zâmbete și năzbâtii, fără grijile vieții. 1 Iunie, ziua copiilor, reprezintă începutul verii, a anotimpului cald, a vacanței lungi de vară, a jocurilor... Fiecare vede copilăria în modul său, dar cu siguranță, un mod frumos. Copiilor le place să se joace, iar această zi, parcă este făcută anume pentru asta. Copiii ar vrea ca această copilărie să dureze veșnic. Cine nu a iubit în copilărie un erou din desene animate sau din povești? Cine nu a rugat-o pe mama sau pe bunica să-i spună o poveste înainte de culcare? Cine nu a avut un ursuleț de pluș când era mic? Cui nu i s-a părut o minune, când a desenat prima stea, prima inimă, primul pătrat? Sau când a   învățat prima poezie? Copilăria e perioada cea mai frumoasă din viața unui om.

MURARIU SILVIA, clasa a V a B 

O seară la Ateneu

                                   

   Marți,15 mai 2012,ora 20-21.30,la Atenul Tătărași a rulat filmul „Ultimul corupt din România”, în regia lui Sergiu Nicolaescu.   Mergeam pe stradă și  am primit de la un domn două invitații la serile filmului românesc,14-17 mai 2012, la Ateneul Tătărași din Iași. Fiind amândoi iubitori de cultura românească, ne-am gândit să participăm la premiera filmului  „Ultimul corupt din România.”

   Ajunși acolo, când am intrat în Ateneu, i-am zărit pe două scaune îndepărtate pe marele regizor și actor, Sergiu Nicolaescu și actorul Vladimir Găitan. Entuziasmați fiind, am mers la aceștia, am dat mâna cu ei și le-am dat câte o floare.

    Trebuia să înceapă filmul. Când am intrat  în sală, am văzut o mulțime de tineri interesați de cultura și arta filmului românesc. Am încercat să găsim un loc pentru vizionarea filmului. Filmul a început în aplauzele publicului și l-am urmărit cu multă atenție.

     În filmul Ultimul corupt din România, Sergiu Nicolaescu a gândit continuarea poveștii din „Poker”, încă de când a terminat-o de filmat. A pregătit noi întâmplări pentru protagoniștii săi.

    Astfel, mafiotul Titel Pangică (Horațiu Mălăiele) a devenit doctor în științe și a donat bani pentru un muzeu memorial, închinat vieții și operei sale: de la vânzător de rame, în obor, la senator. Custodele muzeului este bunul său prieten Claudiu Vițelaru (Valentin Teodosiu), căruia i-a furat locul de senator. Partenerul lor de poker, chirurgul plastician Horia Vlădete (Vladimir Găitan)-continuă să ajute nevestele disperate să-și ia viața in piept, cu ajutorul silicoanelor.

   Iar iubita lor-prin rotație-Monica Lăcustă (Cătălina Grama)  a ajuns să aibă și ea o funcție în guvern.

         După terminarea filmului, în aplauzele noastre, ale spectatorilor, Sergiu Nicolaescu și Vladimir Găitan au intrat pe scenă. Acum ne-a rămas nouă responsabilitatea de  a le adresa întrebări în legătură cu filmul.Unul dintre spectatori, un student foarte interesat de film, i-a adresat următoarea întrebare:

-Domnule Sergiu Nicolaescu, după ce am urmărit acest film, mai putem vota, văzând ce corupție există?

       Domnul Sergiu Nicolaescu s-a gândit puțin și i-a spus studentului că el doar a vrut să ironizeze personajele și întâmplările filmului și că nouă ne rămâne datoria de a vota cum știm  mai bine.

         Alți studenți și ei foarte impresionați de vizionarea filmului au adresat  alte întrebări precum: „Cât ați stat să turnați acest film?” sau „Din ce v-ați inspirat când ați făcut acest film?”

      Amândoi actorii au fost foarte bucuroși de întrebările adresate și au răspuns cu mare drag tuturor.

       Am rămas impresionați după terminarea actului cultural și așteptăm cu nerăbdare ediția următoare a „Serilor de film românesc”.

ROSCOLODICU FRANCESCA, clasa a VIII a A

VIȘAN ALEX DRAGOMIR, clasa a VIII a A

                                                                          

                                                              

                                                                 

                                                                                     

                                       

Un arici prostuţ

Un arici prostuţ odată
A iubit şi el o broască
Şi văzând că îl iubeşte
Şi-a dat acele pe-un peşte.

Acele lui ghemotoc
Au fost date pe un peşte
Şi săracul pui de-arici
S-a întors acum, aici.

Ce să fac?
Unde să-l duc?
Vai, săracul pui de-arici
N-are casă, dar nici masă.

RUSU AURELIA SÂNZIANA
clasa a V a B

Vântul bate, bate tare

Bate vântul, bate tare
Copacii se leagănă-n zare,
Norii plumburii sunt duşi de vânt
Alungând un cer plăpând.

PUŞCAŞU ELENA RALUCA
clasa a V a B 


Luna şi soarele


Luna mică şi gălbuie
De pe cerul albăstrui
Se tot mişcă pic cu pic
Pe pământul nostru mic.

Numai seara când se-aşterne
Luna iese la iveală,
Ca un felinar arzând
Pe pământul cel plăpând.

Însă luna când să vină,
Luna hoaţă şi vicleană,
Se ascunde printre nori
Ca o lacrimă în geană.

Soare mic şi argintiu
Toată ziua stă pe cer,
Încălzind toată planeta
Cu o rază de mister.

Însă seara când să vină
Soare mic şi argintiu,
Se aşterne între nori
Ca o umbră în pustiu.

GOGU CRISTIAN
clasa a VII a B
  * Poezia a primit menţiune în cadrul concursului :'' Şcoala Altfel ''.

Luca

ŞUFĂRU ROXANA

clasa a VIII a, Şcoala Dumbrava

Era odată ca niciodată, un băiat care se numea Luca. El era voinic, înţelept şi deştept. Într-o zi, Luca s-a dus în parc. Acolo erau un băiat şi un bărbat. Bărbatul i-a dat o palmă băiatului, iar Luca s-a dus la bărbat şi i-a spus să nu-l mai pălmuiască. Atunci, bărbatul a scos pistolul şi a tras în Luca. Deodată s-a făcut linişte şi s-a mai auzit încă un foc. Disperată, mama lui Luca voia să se spânzure, dar se auzi de undeva din cer vocea lui Luca. Şi vocea zicea că bărbatul l-a ucis, dar el este viu în cer. Mama lui Luca era înspăimântată, când în spatele ei apăru Isus Hristos zicând:

-Vino, după mine!

Cei doi s-au dus la locul accidentului. Isus a pus mâna pe trupul lui Luca şi deodată acesta se mişcă şi deschise ochii. De atunci, satul unde a înviat Luca s-a numit Lunca Cetăţuii, în amintirea luncii unde a avut loc întâmplarea şi a cetăţuii din apropiere.

ANTON ŞTEFAN

clasa a V a B, Şcoala Lunca Cetăţuii

O zi din viaţa unei furnici

SIMION VLAD

clasa a VI a, Şcoala Dumbrava

Era în zori. Soarele începu să-şi trimită suliţele aurii spre pământ. O furnicuţă, care abia se trezise, mergea grăbită pe o cărăruie îngustă cât un fir de aţă. Ea a plecat să caute de mâncare pentru copilaşii ei, care erau mici cât un fir de nisip. Munca este interesul furnicii. Iată, că lângă un fir de iarbă, care părea fără capăt, găsi trei firmituri de pâine. Luă una şi o duse la copilaşii, care aşteptau înfometaţi. După ce le dădu să mănânce, se întoarse după a doua firmitură. Dar aceea i se păru cam grea. O luase şi o puse într-un frigider minuscul. La prânz, împărţi copiilor o jumătate, iar cealaltă jumătate o lăsă pentru zile grele. Porni să o aducă pe a treia, dar de data aceasta nu a mai avut noroc; un nor cenuşiu aduse ploaia. Copilaşii priveau jocul stropilor şi înţelegeau cât de mult face mama lor pentru ei, şi că au motive s-o preţuiască.

DEDIU ANA-LUIZA

clasa a V a B, Şcoala Lunca Cetăţuii

Primăvara

SIMION VLAD

clasa a VI a, Şcoala Dumbrava

Primăvara prietenoasă s-a grăbit să ajungă şi în sufletele noastre. Dealurile crude te ameţesc iar cu mireasma lor. Mii de flori puse deavalma se zăresc pe întreaga păşune şi dragele noastre păsări se întorc bucuroase acasă. Fluturii albicioşi zboară în măiestria cerului cristalin. Albinele plutesc deasupra florilor multicolore. Norii albi picură de fericire stropi reci şi proaspeţi de rouă. Animalele au ieşit din bârlogurile lor pentru a admira soarele aurit. Pomii se împodobesc din nou cu flori mici şi înmiresmate. Copiii vor afară, se joacă şi admiră cu nesaţ frumuseţea de nedescris a noului anotimp.

COŞTIUG ALINA

clasa a V a B, Şcoala Lunca Cetăţuii

Copilul

ROMAN ROXANA, clasa a VI a

Şcoala Dumbrava

Un copil uitat de lume

Unde soarele apune

Stă spre stradă ghemuit.

Soarta lui ce va să vie

Stă şi el stingher în lume

Zile rele, zile bune

Când amarul rece vine.

Te trezeşti  într-o neştire

Viaţa, moartea împreună

Dar odată eşti copil.

BÎRLIGĂ GHEORGHE

clasa a V a B, Şcoala Lunca Cetăţuii

Dumbrava

ROMAN ANDRA

clasa a VI a Şcoala Dumbrava

Dumbrava este un codru des

Unde păsările ies

Şi se aruncă peste baltă.

Ca pruncii fără soartă

Sar din zori şi până-n noapte

Fără fraţi şi fără moarte.

Obosite adorm în frunze

În culcuşul marii lumi

Bucuroase  vor trăi
 Aruncate-n marea lume.

BÎRLIGĂ GHEORGHE

clasa a Va B, Şcoala Lunca Cetăţuii

Departe şi-nvolburat

Departe şi-nvolburat
Stă izvoru-nfierbântat
Şi aşteaptă ca să vină
Oameni care se închină
Domnului ce vrea să vină.

Clocoteşte aburit
Răsfirat chiar înfocat
Stins va vrea să fie-ndată
Închinat.

Scoate aburi, dă pe-afară
Se revarsă şi se toarnă                                              
În pământul întărit
Foc şi pulbere-a venit.

Vino, Doamne, înapoi
Şi ajută-ne pe noi,
Căci copacul înflorit
Astăzi este vesejit.

BÎRLIGĂ GHEORGHE

clasa a V a B, Şcoala Lunca Cetăţuii











MIHAI ANDREEA, clasa a VI a
Şcoala Dumbrava

O întâlnire în pădure

Într-o vară foarte călduroasă, împreună cu familia mea, ne-am hotărît să facem o escală în pădure. Când am ajuns la locul dorit, în mijlocul pădurii, am văzut , după o tufă de mure, un ied care se juca liniştit cu mama sa, o căprioară temătoare.Ochii mamei şi ai iedului parcă presimţeau ceva periculos. Într-adevăr era un vânător cu puşca pregătită. Tata văzând acest lucru l-a oprit pe ochitor, la timp, iar micile vietăţi au dispărut în desişul pădurii.

BUTACU IULIANA

clasa a V a B, Şcoala Lunca Cetăţuii

DĂNILĂ MĂDĂLINA

clasa a VII a Şcoala Dumbrava

La bunici

CIORAN BIANCA, 

clasa a V a , Şcoala Dumbrava

Era o zi frumoasă de vară când trebuia să  merg cu familia la bunici, pentru două săptămâni. Toţi din familie au început să-şi pregătească hainele. După ce le-am pregătit, le-am pus în maşină şi am plecat. Pe drum am văzut peisaje frumoase, clădiri imense, multe case, flori şi altele. Mereu îi puneam întrebări mamei:
- O să fie şi verişorul meu acolo?
- Care verişor?
- Claudiu.
-O să fie.
 După o vreme, iar întrebam:
- Bunica mai are câinele, cu care mă jucam anul trecut?
- Nu ştiu, o să vedem.
- Bine.
Când am ajuns în sat, m-am întâlnit cu o multime de rude.
Acolo nu m-am plictisit deloc şi toate zilele au fost minunate. Acasă am povestit tuturor ce s-a întâmplat la bunici.

CĂLIMAN ANDREI,

clasa a V a B, Şcoala Lunca Cetăţuii

Mutarea

Într-o zi mama primise un telefon şi trebuia să ne mutăm: Ea nu mi-a spus atunci, fiindcă ştia că mă voi supăra. Când a venit ziua mutării, mama pregătea bagajele şi am întrebat-o:
- Pentru ce pregăteşti hainele?
- Mergem într-o excursie cu toată familia, mi-a răspuns.
-Unde anume?
- Ai să vezi, zise ea.
Eram foarte fericit, când am auzit de excursie, plecasem la drum şi mama tot nu spunea că ne mutăm.
Când am ajuns la locul cu pricina, era un apartament oarecare şi am întrebat-o pe mama:
- Ce excursie e asta? Nu văd decât un apartament oarecare.
-De fapt, nu e o excursie...noi vom locui aici.
-De ce?
-Pentru că am primit un telefon şi mi se spunea că trebuie să ne mutăm.
Peste câteva zile eram tot supărat, dar mama primise alt telefon, care o informa că ne putem muta înapoi.
A fost un moment fericit.

CĂLIMAN ANDREI, clasa a V a B

Poemele Alinei

Dragă primăvară

Adie vânt de primăvară
Fulgi din petalele livezii,
Peste câmpii se-ntind covoare
Şi-n voioşie aleargă iezii.

Eşti o cunună primăvară
Şi eu un strop din tine sunt,
Lumina mă cuprinde iară
Şi-i veselă peste pământ.

Stă soarele în ochii mei
Şi puii prind în cuiburi pene
Şi le admir cu toţi ai mei
Tu eşti o zână din poveste.

Şi vraja ta cum mă îmbie
La tine ea mă cheamă iară,
Căci plină sunt de veselie
Cu tine, dragă primăvară.


Sosirea primăverii

Te-am aşteptat
Şi ai venit,
Din somn profund şi obosit,
Tu te-ai trezit.

La  viaţă totul ai pornit
Şi mii de flori au înflorit,
Şi fluturi veseli pe câmpii
Toţi au venit.

Şi-n pomi e ciripit de păsări
Şi ne încântă cu-al lor cânt
Iar soarele surâde vesel,
E fericire pe pământ.

COŞTIUG ALINA, clasa a V a B

Flori de primăvară

Au ieşit în primăvară
Ca-n toţi anii, mii de flori
Îmbrăcând întreaga ţară
În miresme şi culori.

Ghiocelul, albăstreaua
Ca un zâmbet din pământ,
Lung îşi sună peste nea
Clopoţelul lui de vânt.

DEDIU ANA-LUIZA, clasa a V a B

A venit vara

Sute de culori se-mbină
Fluturi, flori şi iarbă deasă,
Într-un curcubeu s-alină
Ca un joc de lună plină.

Oamenii la câmp pornesc
Într-o horă se unesc,
Bucuroşi că a venit
Soarele cel mult vestit.

BUTACU IULIANA, clasa a V a B

Poemele copilăriei

Copilărie

O copilărie-avem
Hai copii să ne distrăm
Şi să facem zarvă multă
Căci copilăria-i scurtă.

Prin parc alergăm desculţ
Că nu-i joacă de adulţi,
Prin copaci ne căţărăm
Multe jocuri inventăm.

E o lume minunată
Cu păpuşi. cu ciocolată
Ne jucăm ca altădată
Pe câmpia minunată.


E ziua mamei mele

E ziua mamei mele
Şi totu-i plin de flori
Îi simt prezenţa astăzi
Ca de atâtea ori.

Suavă ca un ghiocel
Obrajii de lalea,
Parfum de trandafir
Aşa e mama mea.

Aş vrea să-i dau o floare
Să semene cu ea,
Dar nicio floare-n lume
Nu e ca mama mea.

ŞOREA ALIN VIOREL, clasa a V a B

O călătorie cu trenul

Era o zi de primăvară, călduroasă, copacii aveau flori şi frunze, via era verde. I-am propus mamei să mergem cu trenul la mare. Mama a spus că este o idee foarte bună şi că vom pleca peste trei zile cu toată familia. A treia zi mama m-a trezit de dimineaţă ca să îmi fac bagajul şi să plecăm spre gară. Acolo am aşteptat trenul de ora 9.00. După ce a plecat trenul , parcă am intrat într-o lume imaginară. Din tren se vedeau vacile care păşteau iarba mare şi verde, oile care vorbeau între ele şi caii care beau apă. Oamenii stăteau la grătare şi ascultau muzică. Pe cer  păsările zburau una după alta. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns la mare şi ne-am cazat la un hotel de nu ştiu câte stele. Am stat la mare o săptămână. La întoarcere, când mama  m-a întrebat ce mi-a plăcut mai mult, i-am răspuns : călătoria cu trenul.

ISARIE ANDREI, clasa a V a B

Lucrări participante la Concursul naţional '' Jocurile olimpice''

Tănăsucă Ecaterina, clasa a VIII a,

 Şcoala Dumbrava

Petrilă Nicoleta Alexandra, clasa a VII a A,

 Şcoala Lunca Cetăţuii

Lărgeanu Cristina, clasa a VI a B,

 Şcoala Lunca Cetăţuii

Danciu Răzvan, clasa a V a B,

 Şcoala Lunca Cetăţuii

Coştiug Alina, clasa a V a B,

Şcoala Lunca Cetăţuii

 Cernat Iulian, clasa a VII a,

Şcoala Lunca Cetăţuii

Bendescu Mihai, clasa a VII a 

Şcoala Lunca Cetăţuii

Bârdan Ana-Maria, clasa a VII a

 Şcoala Lunca Cetăţuii

Avram Florentina, clasa a VI a B

Şcoala Lunca Cetăţuii

Un prieten

Urzică Sergiu, clasa a VIII a A

Un prieten

Protector şi grijuliu
Niciodată nu-i pustiu
Cu surâsul lui senin
Şi cu glasul lui divin.

Cineva-mi spunea cândva:
'' Cine-i timid şi nu vorbeşte
Doar acela te iubeşte'',
Şi apoi am realizat
Că e foarte adevărat.

Ca un înger păzitor
Ca un mare vrăjitor,
Este-un mare protector
Un prieten iubitor.

ŞALARIU THEONA ŞTEFANIA
clasa a V a B