CERNAT IULIAN, clasa a VII a A
Era o zi frumoasă de primăvară. Soarele cu razele lui strălucitoare și fermecate strălucea deasupra norilor. Copiii alergau fericiți prin livezile pline cu flori, prindeau cărăbuși, buburuze, cu tot felul de culori fermecate. Eu și Alina ne-am hotărât să mergem în pădure. Când am ajuns acolo, ne-a întâmpinat un miros plăcut și îmbietor de la mulțimea de flori. Alina luase pătura și se așezase pe iarbă, la umbra unui copac bătrân, iar eu culegeam flori pe care să le duc mamei. Alina stătea pe pătură și admira priveliștea din pădure. În timp ce culegeam flori, am auzit un foșnet în tufiș. Erau doi cățeluși mici, care tremurau de frică. I-am adus pe pătură, le-am dat mîncare, ne-am jucat cu ei, dar a venit ora plecării. Am luat o decizie importantă : vom lua cățeii acasă.
TUDOSĂ DIANA- ELENA, clasa a V a B
Speranță de copil
Sunt raza de soare ce strălucește
Sunt roua rece de dimineață
Sunt un copil ce totuși zâmbește
La infinita speranță de viață.
Sunt unul din copiii lumii
Care râde dar și suspină
Sunt bogat sau sărac
Sunt alb sau negru.
Aceleași vise ne dau aripi
Spre neîntinata lumină
Lumina păcii, a speranței și a iubirii.
DEDIU ANA- LUIZA, clasa a V a B
Sunt roua rece de dimineață
Sunt un copil ce totuși zâmbește
La infinita speranță de viață.
Sunt unul din copiii lumii
Care râde dar și suspină
Sunt bogat sau sărac
Sunt alb sau negru.
Aceleași vise ne dau aripi
Spre neîntinata lumină
Lumina păcii, a speranței și a iubirii.
DEDIU ANA- LUIZA, clasa a V a B
