BUTNARU ADELINA, clasa a V a B
Era o familie care nu avea nici casă, nici copii, nici un trai liniștit. Femeia întrebă bărbatul :
-De ce nu facem copii?
-Pentru că nu avem cu ce să-i creștem.
Într-o zi femeia se duse într-o luncă pustie, dar plină de iarbă. S-a așezat în mijlocul luncii și a început să se roage la Dumnezeu să-i dea un prunc. După o vreme, femeia născu un prunc frumos și sănătos. Îl plimba prin lunca cea pustie, iar copilul cel năzdrăvan începu să vorbească, la o vârstă neobișnuită. Mama spuse că e un miracol. Era fată, încă nu o botezase și se gândi la un nume diferit de numele celorlalți. Se gândi să o numească Cetățuia. S-a dus în lunca cea frumoasă, nepopulată, cu toți vecinii, rudele și prietenii. Au botezat-o cu numele Cetățuia iar locul acela poartă de atunci numele Lunca Cetățuii.
AGACHE CEZAR, clasa a V a B
Ceva trist
Nu de mult am aflat ce copilărie a avut micul pistruiat, orfan de mic, abandonat la colțul străzii, dar asta spre binele său. Locuința lui a ars din cauza unui mare terorist, nepăsător.Încă de la vârsta de doi ani, acest puști s-a descurcat singur-singurel. Nu peste mult timp a apărut în viața sa un cățeluș micuț, căruia îi fluturau urechile când alerga. El era alb cu pete cafenii. Pe la șaisprezece ani, s-a gândit la asemănările dintre el și cățeluș. Una ieșea în evidență. Amândoi erau orfani și copilul se mai gândi : Ce s-a face el fără cățelul său iubit?
ȘALARIU THEONA, clasa a V a B
