Prima brumă

Frunzele copacilor căzuseră pe pământul rece. Bruma se așterne în zorii zilei, ca un covor alb de mătase peste ierburile gălbui, semn că vine toamna din nou. Seara răcoroasă sosește mai repede decât ai putea crede. Pe pajiștea cu flori sălbatice, vedem la lumina soarelui ce a mai rămas: trei călăreți agale, cu caii lor mari și frumoși. Casele din zare prind culoarea toamnei aspre , care vine cu multă răcoare și tristețe, iar păsările pestrițe au plecat fără să-și ia rămas bun de la noi. Oricum ele se vor întoarce în primăvară. Cerul e cam trist, norii negri aduc ravagiile toamnei. Acest anotimp nu e doar tristețe, e și fericire. Ea aduce fructele coapte, bune și dulci pentru noi copiii. Parcă ar ști că vine școala și trebuie să ne luăm cu noi pachetul. Dar, iată amurgul! Zarea devine portocalie, ziua scade, noaptea crește, crește mult...

ONOFREI MARIAN- ALEXANDRU
clasa a VI a B

PĂIUȘ CIPRIAN
clasa a VII a B