miercuri, 12 februarie 2014

Din jurnalul unor elevi

TRISTEŢE

Toamna friguroasă vine cu frunzele colorate şi frigul ei aspru. Ea fluieră tare, uitându-se la legumele şi fructele colorate. Mama face compot şi dulceaţă din fructele din grădină. Păsările sunt foarte speriate, au pui mici, stau în copacii înalţi, coloraţi în galben şi roşu. Îmi place toamna cu gutui gustoase, când ne grăbim să recoltăm porumbul. Iarba se îngălbeneşte foarte mult, din struguri facem vin alb şi roşu. Am o văcuţă care mănâncă mult fân , după ce se usucă iarba, toamna.

DODAN GEORGIANA
Şcoala Lunca Cetăţuii, clasa a VI a A




TOAMNA

Toamna vine uşor cu un vuiet furios, spulberă în cale flori frumoase, fructe trecătoare. Frumoasa şi eleganta crizantemă creşte sub tânguirile vântului. . De pe ogoare, vin maşinile încărcate cu porumb. Doamnele încep să-şi îmbogăţească  micile cămări cu gemuri, compoturi, murături. Pânzele plăpânde de brumă sclipesc în dimineţile răcoroase. Animalele speriate s-au ascuns în căsuţele lor, speriate de vântul rece de toamnă. Pentru ca peisajul să fie complet, armatele de picături de ploaie se pregătesc să-şi facă marea intrare. Oamenii stau la gura sobei şi vorbesc încet despre toamna, care nu are milă de nimic. Păsările zboară cu aripile îngheţate de frig spre ţările calde, doar ciorile  vin în zbor zbuciumat şi se aşează pe calea ferată. Copacii din codru plâng după tristele păsări plecate. Frunzele formează un frumos covor multicolor. Uliţele satului sunt atât de pustii, încât nu vezi picior de om: În acest anotimp există şi o rază de soare: SF. Parascheva.

GUGULICĂ GEORGE
Şcoala Lunca Cetăţuii, clasa a VI a A

marți, 11 februarie 2014

Amintiri frumoase

DIAMANTUL TOAMNEI

Vântul bate...diamantul toamnei nu moare...
Cerul doarme, lumea se ascunde, iar luna...
Mângâie blând pământul

Străluceşte diamantul toamnei...
Lacrimile umezesc pământul.
E un vis?... Nu e vis...

Frunzele mor de dor...
Vântul e furios...şi eu
Mă simt abătut, neglijat.

Pleacă păsările...
Ca şi omul...totu-i trecător...
Diamantul toamnei rămâne neşlefuit...

COMANDARU LUCIAN
Şcoala Dumbrava, clasa a VII a



LACRIMILE TOAMNEI

E toamnă. O toamnă târzie...Picăturile ating pământul şi umezesc veşmântul de catifea. Împăratul cu plete de lumină se ascunde după norii agitaţi şi înspumaţi. Păsările şi-au înălţat zborul pe drumul greu, uitând să privească spre cuiburile părăsite. Bătrânii copaci îşi pierd coroana poleită cu aur. Câmpia aurie se întristează la gândul că îşi va pierde strălucirea. Lunca are picuri de argint, în care se oglindeşte, din când în când, împăratul cerului. În grădini, florile cu petale însângerate se închină spre iarba uscată. Cerul plânge iar....Şi frigul devine mai aspru, mai nemilos. Vrăbiile mici şi curajoase îşi spun aceleaşi poveşti, scuturându-şi trupuşoarele înfiorate. Nu le pasă de lacrimile toamnei. Pe străzi colindă vântul cu paşi repezi...

COMANDARU LAVINIA
Şcoala Dumbrava, clasa a V a



TOAMNA DARNICĂ

Afară-i totul auriu. Frunzele copacilor sunt pictate în mii de culori. Pomii încărcaţi cu fructe coapte sunt ca nişte gospodine, care au în mână coşuri maro, împletite. Cerul este plumburiu, iar norii suri sunt pregătiţi să dea picături de apă pe pământ. Veveriţa roşcată şi stufoasă îşi adună provizii pentru iarnă, ursul îşi pregăteşte patul pentru somnul lui adânc. Oamenii strâng roadele din grădină, mamele şi bunicile fac gemul gustos şi-l pun la răcoare. Copiii veseli merg la şcoală, dar deodată începe să plouă. Oamenii îşi deschid umbrelele sau se adăpostesc prin apropiere, vântul bate, iar ploaia nu se mai opreşte.  - A venit Zâna toamnei! strigară copiii. - Da, a venit! spun părinţii. A venit îmbrăcată în galben, cu o coroană de aur şi cu bagheta sa magică. Ploaia s-a oprit, oamenii ies afară, toamna ruginie a sosit  încărcată şi plină de ploaie.

BOTEZATU ADINA
Şcoala Lunca Cetăţuii, clasa a V a B