Era o duminică senină, cu copaci înfloriţi şi maşini de-a lungul şoselei. În acea zi frumoasă, tatălui meu îi veni o idee specială, pe care se grăbi să o dezvăluie la masa din grădină. În iarbă câinele se învârtea printre picioarele noastre. Tata mi-a spus că vom merge la un lac din apropiere, la sfârşitul săptămânii. Ne-am îmbrăcat în trening, am pus grătarul în maşină şi în timp ce căutam cărbunii mi-a venit o idee năstruşnică. Ce-ar fi să iau undiţa şi să trag la peşte, în timp ce tata, mama şi sora mea pregătesc, pe îndelete, grătarul?
Tata s-a arătat încântat, zâmbi discret, în timp ce împingea în maşină câteva bucăţi de lemn uscat. Apoi îşi luă şi el o undiţă. Pe malul lacului Dumbrava, am dat jos lucrurile din maşină, mi-am desfăcut sculele şi le-am pregătit pentru aruncat, constatând cu amărăciune, că am uitat acasă râmele. Tata a încercat să-mi alunge tristeţea, mi-a dat ceva bani şi m-a trimis la un pescar aflat la 50 de metri distanţă. Mirosea a mici şi a floare de câmp, când am aruncat undiţa şi am ridicat-o apoi, în hazul tuturor, cu o broască în cârlig. Seara ne-am întors la timp, ca să nu ne prindă întunericul, pe malul lacului.
Călin ACHIŢEI, clasa a VIII a B
