Expoziţie de desene pe o temă dată

Alexandru BÂRSAN, clasa a VIa B, Şcoala Victoria

Ana Maria SCRIPCARIU, clasa a VII a B, Şcoala Lunca Cetăţuii

Elena CIMPOEŞU, clasa a VI a B, Şcoala Victoria

Mădălin HOGAŞ, clasa a V a B, Şcoala Lunca Cetăţuii

Andreea HODOROGEA, clasa a VI a B, Şcoala Victoria

Anca IVĂNESCU, clasa a VIa A, Şcoala Lunca Cetăţuii

În cadrul parteneriatului Şcoala Lunca Cetăţuii- Şcoala Victoria, cu tema Pe urmele lui Eminescu şi ale lui Creangă, elevii de la cele două şcoli au desenat, au prezentat şi au interpretat creaţiile lor, dovedind sensibilitate, fantezie, tehnică şi nu în ultimul rând, o buna cunoaştere a universurilor artistice. Coordonatorul acestui proiect, profesorul Cezar Lăzărescu, întors de curând din Anglia, de la un Festival de artă modernă, a intrat în dialog cu mesagerii noii arte, la Şcoala Lunca Cetăţuii, a apreciat intenţiile lor şi le-a sugerat unele aspecte tehnice.Elevii au avut posibilitatea să-şi exprime simţirea şi în muzică, în arta dramatică, fotografie, film, după care au vizitat cele două mănăstiri din apropiere, Hlincea şi Cetăţuia, au legat prietenii şi au cunoscut un călugăr care le-a dăruit iconiţe şi vorbe înţelepte.

Amintiri din pădurea fermecată

Andrei DRĂGUŢ, clasa a VI a B

Mă plimbam plictisit prin curtea mea cu copaci înalţi, de parcă ar fi atins cerul albastru cu vârfurile lor. Mi-am luat o pătură cu gând să mă odihnesc în pădurea din apropiere. Am intrat de parcă s-ar fi deschis o uşă printre copacii inundati de lumină. Sub tălpi foşneau frunzele putrede şi plesneau ramuri uscate. Am zărit un luminiş, am înţeles că este o poiană frumoasă şi am întins pătura să mă relaxez. Păsările vorbeau între ele despre ţările calde, când m-a strigat mama , care m-a întrerupt din visare.

Constantin CIOBANU, clasa a VII aB

Am plecat cu prietenii la pădure. Pe drum, ne-a ajuns din urmă o căruţă cu doi cai frumoşi, biciuiţi de un consătean pus pe glume...De cum am intrat în pădure, am simţit vântul care trecea prin ramuri. Erau brazi şi doar din loc în loc, un molid rătăcit.Într-un copac, am zărit o veveriţă în căutare de hrană. Pădurea era bătrână şi fiecare copac avea povestea lui. Am mers pe potecă până la un pod de lemn şi ne-am uitat în apa cristalină, în speranţa că ne vedem feţele. Brazii alcătuiau un fel de scut împotriva soarelui. Dar timpul trecea şi trebuia să ne întoarcem acasă.

Alexandru Gabriel CIUCHI, clasa a VII a B

La bunici

Francesca ROSCOLODICU, clasa a V a A

La bunici mi-a plăcut mirosul de pădure verde, care începe din spatele casei. În pădure totul se schimbase, copacii nu mai erau negri şi sufletul lor nu mai era întunecat, pentru că, în sfârşit, a venit primăvara, copacii au înflorit şi prin bătaia vântului zburdalnic, împrăştiau un miros nemaipomenit care îţi provoca somnolenţă.Ca să-mi sară somnul din cap, am fugit după un iepure împreună cu câinele meu. După ce plăpânda vietate a dispărut, am cules toporaşi parfumaţi şi m-am întors la bunica, unde mă aştepta masa încărcată cu mămăliguţă caldă şi sarmale cu smântână.

Ana Maria SCRIPCARIU, clasa a VII a B

Mergând spre casa bunicilor, am văzut doi brazi verzi ca ochii bunicului. Soarele era galben asemeni lămâilor. Când am intrat pe poartă, am văzut-o pe bunica uitându-se la insectele care mergeau pe trunchiurile maronii ale copacilor. Bunica avea ochii albaştri, înlăcrimaţi, ca un lac aproape de revărsare, părul alb flutura în bătaia vântului, ca o ninsoare în care mă jucam cândva.Mâinile ei tremurau şi mi-a făcut semn să mă aşez lângă un coş cu mere roşii, ca focul care ardea în gura sobei. Lângă casă era un covor de flori multicolore. Apusul părea un tablou pictat cu sufletul. Vântul scuturase floarea copacilor, sub forma unui cearşaf alb. Mirosul îi amintea bunicii de parfumul cu care se dădea în tinereţe...

Mădălina FILOTE, clasa a VII a B