Andrei DRĂGUŢ, clasa a VI a BMă plimbam plictisit prin curtea mea cu copaci înalţi, de parcă ar fi atins cerul albastru cu vârfurile lor. Mi-am luat o pătură cu gând să mă odihnesc în pădurea din apropiere. Am intrat de parcă s-ar fi deschis o uşă printre copacii inundati de lumină. Sub tălpi foşneau frunzele putrede şi plesneau ramuri uscate. Am zărit un luminiş, am înţeles că este o poiană frumoasă şi am întins pătura să mă relaxez. Păsările vorbeau între ele despre ţările calde, când m-a strigat mama , care m-a întrerupt din visare.
Constantin CIOBANU, clasa a VII aB
Am plecat cu prietenii la pădure. Pe drum, ne-a ajuns din urmă o căruţă cu doi cai frumoşi, biciuiţi de un consătean pus pe glume...De cum am intrat în pădure, am simţit vântul care trecea prin ramuri. Erau brazi şi doar din loc în loc, un molid rătăcit.Într-un copac, am zărit o veveriţă în căutare de hrană. Pădurea era bătrână şi fiecare copac avea povestea lui. Am mers pe potecă până la un pod de lemn şi ne-am uitat în apa cristalină, în speranţa că ne vedem feţele. Brazii alcătuiau un fel de scut împotriva soarelui. Dar timpul trecea şi trebuia să ne întoarcem acasă.
Alexandru Gabriel CIUCHI, clasa a VII a B
