La marginea satului meu se află o pădure mare şi înverzită, având în mijlocul ei o fazănărie, cu aproape 5000 de fazani. Într-o duminică însorită, împreună cu colegii mei am pornit spre fazanărie. Ne-am echipat cu tot ce trebuie, ne-am luat mâncare, corturi, saci de dormit şi o busolă, deoarece nu prea cunoşteam pădurea. Altfel ne-am fi putut orienta după muşchii copacilor, care cresc pe partea nordică a scoarţei. Ajungând în pădure, pe cărările făcute de oamenii din sat şi admirând peisajul fascinant, am dat peste un şarpe uriaş. Ne-am speriat cu toţii. Deodată a apărut din tufiş un om curajos cu un cuţit şi a imobilizat şarpele, spre bucuria noastră. Apoi am pornit spre fazanărie şi am întâlnit o căprioară, care s-a retras încet şi a dispărut într-un tufiş. După o vreme am ajuns la fazanărie, uimiţi de atâta frumuseţe.
Ştefan CORNEANU, clasa a VIIIa B
