OZN în localitatea mea

Era ora 8.30, mă întorceam acasă şi am văzut o farfurie zburătoare, zburând la un metru de pământ, am văzut destul de clar luminiţele, care semnalizau de jur-împrejurul obiectului rotund. M-am speriat îngrozitor şi am luat-o la fugă spre postul de poliţie. Acolo l-am găsit pe poliţistul Gabriel Rusu, vecinul meu. I-am povestit poliţistului întâmplarea şi am alergat împreună să anunţăm şi asistentele de la dispensarul medical. Am văzut farfuria coborând pe pământ şi din ea au ieşit nişte omuleţi verzi, care aveau în mână ceva asemănător cu o călimară de cerneală. L-au prins pe vecinul meu, care în disperarea lui, ţipa să fug şi să anunţ părinţii. A doua zi m-am dus la Poliţie, să mă interesez de viaţa poliţistului, care tocmai scăpase din mâinile lor şi povestea emoţionat :- Când omuleţii aceia verzi au pus mâna pe mine, am rămas mut de uimire şi nu am mai putut face niciun gest, oricât de mic. Doi dintre ei, m-au prins de mâini, iar al treilea m-a stropit cu cerneală verde, din cap până în picioare. M-au eliberat, s-au suit în farfuria zburătoare şi într-o secundă au dispărut de pe Pământ. De atunci n-am mai văzut niciodată un OZN şi cu siguranţă nu voi uita seara aceea...

GEMALĂ MARINA

clasa a V a A

Farfurii zburătoare

Bunicii mei îmi povesteau că, odată, cu mulţi ani în urmă, în timp ce erau la culesul recoltelor, au văzut în zare, cum se apropie un obiect necunoscut. Pe cîmp se aflau mai mulţi oameni care îşi dădeau cu părerea despre acel obiect...Vara aceasta am fost la unchiul meu, care stă lângă pădurea Bîrnova. Până la el am mers cu trenul, am coborât în gară şi am văzut mulţi oameni care înconjuraseră un OZN. Ajuns acolo, am recunoscut o farfurie rotundă, cam cât o casă de mare, luminată de foarte multe beculeţe. Oamenii spuneau că este o farfurie zburătoare, probabil una la fel cu cea văzută de bunicii mei. După câteva minute, s-a deschis o scară mare ca la avion. Din farfuria zburătoare au coborât doi extratereştri, au adunat probe pentru cercetare, de la Pământ, au urcat în navă şi au plecat. Locul unde a aterizat acel OZN era ars, de parcă cineva făcuse focul acolo.

ISPAS IULIAN

clasa a V a A

Sfârşit de toamnă

Toamna copacii se scutură, iar vântul nu are milă deloc. Totuşi e plăcut, ne distrăm frumos, ne tăvălim prin frunze, ne ajutăm părinţii la treburi. Toamna frunzele sunt de culori diferite: galben, verde, roşu, maro şi păsările ne-au părăsit plecând în ţările calde. Vesela verde câmpie este acum vestejită, şanţurile şi marginea străzilor sunt acoperite de brumă. Norii sunt gri, în formă de balauri, când plouă sau e furtună mare, copacii sunt goi şi din ei cad crengi iar cei bătrâni sunt smulşi din rădăcină. Toamna boii rag, caii rânchează, câinii latră disperaţi şi atmosfera este răcoroasă. Copiii culeg frunzele cele mai frumoase, le duc la şcoală şi fac desene după ele, iar la sfârşitul săptămânii merg la pădure după bureţi. Calc pe covorul de frunze: unu, doi, trei...trosc! trosc! aud sub picioare şi frunzele plâng. În curând, un covor alb şi strălucitor le va înveli.

ALĂMARU ANA- MARIA

clasa a V a A