Iarna copiii sunt fericiţi gândindu-se la primii fulgi de nea, la bulgării de zăpadă, la Crăciun, când s-a născut Iisus. Femeile fac prăjituri, cozonaci, sarmale, iar noi copiii mergem cu colindatul. Nu mai e mult până aprindem artificii şi deschidem şampania. Deşi a venit iarna geroasă, un băiat fără ciorapi, cu o eşarfă roşie, cu un pulover maro, merge prin zăpada rece. E un copil al străzii, care speră să-l ia cineva din milă la o casă de om. Aşa s-a întâmplat, Moş Nicolae i-a adus multe haine, apoi Moş Crăciun i-a oferit daruri, iar acum stă la gura sobei şi-i mulţumeşte lui Dumnezeu, pentru căldură. Copilul nimănui împodobeşte bradul cu ghirlande, globuri, cu o steluţă în vârf. Deasupra se văd norii albi aducători de ninsoare, iar în grădină copacii sunt amărâţi, casele sunt înzăpezite şi fumul iese din hornuri. Rar se iveşte soarele rotund şi palid.
DOBROŞESCHI DRAGOŞ
clasa a VI a B
