Toamnă, te iubesc!
Dragă toamnă, te iubesc!
Eu am multe să-ţi vorbesc
Şi acum te-aştept să vii
Pe covoare argintii.
Frunzele în zbor să număr
Şi să-mi cadă-ncet pe umăr,
Iară vântul pe-aripi line
Să ajungă pân’la mine.
SAVIN SIMINA
clasa a V-a
Grupul Şcolar Dumeşti
Ploaia
Toamna mi-a ieşit în cale
Astăzi când veneam din vale;
Mă grăbeam s-ajung acasă
La frumoasa-împărăteasă
Ce-o aflasem într-un basm
Şi-l citeam cu-entuziasm.
M-am oprit din drumul meu
Fiindcă îmi era prea greu
Să răzbesc prin vânt şi ploaie
Care crengile le-ndoaie.
Însă ploaia s-a oprit,
Iară eu, în pas grăbit,
Setea mi-am astâmpărat
Când basmul l-am terminat.
ROBERT MĂLAI -MARE
clasa a VII-a A
Grupul Şcolar Dumeşti
Natura, toamna
Afară-i toamnă. Soarele este mai palid şi, parcă, este mai trist de ceva vreme şi se ascunde printre norii cenuşii plini de apă. Vântul, ceva mai tare şi mai rece decât până acum, suflă peste satul liniştit de lângă pădurea tânără din apropiere, care-şi scaldă crengile în oglinda râului ce o străbate.
Trunchiurile copacilor, pictaţi în culori felurite de toamna instalată la noi, sunt îngropaţi parcă în stratul de frunze, care se îngroaşă la fiecare adiere a vântului.
În grădina bunicii, florile multicolore şi parfumate şi-au plecat fruntea, primind sărutul otrăvit al brumei. Fructele mari şi zemoase sunt culese cu grijă de copii, veseli că se pot căţăra în voie pe ramurile încărcate de rod ale copacilor.
Văzduhul este plin de păsările ce au pornit în drumul lor lung spre alte meleaguri, mai calde, unde să-şi petreacă iarna. În grădina casei, un stol de vrăbiuţe se agită întruna şi fac o gălăgie asurzitoare. Au găsit ceva de mâncare şi sunt în continuă mişcare: ciugulesc, ţipă, fug speriate, se întorc şi iar ciugulesc, apoi iar zboară. Au treabă, nu glumă!
ADI- ILIE DULGHERIU
clasa a VII-a A
grupul Şcolar Dumeşti
A sosit toamna!
Toamna roadele se-adună,
Vântul tot mai tare sună,
Pe câmpii se-aşează bruma
Iară frunza cade-ntruna.
Eu m-am aşezat în prag
S-aştept toamna cu mult drag
Şi-a adus cu mult alai
Covor galben sus pe plai.
Fructe multe şi zemoase
Avem peste tot în case;
Dar aştept ca după-un timp
Să vină alt anotimp.
DRUMEA ANDREEA
clasa a V-a
Grupul Şcolar Dumeşti
Toamna
Afară era rece şi umezeală. Soarele galben de toamnă topea aburii ce plutiseră în cursul nopţii peste tot în jur pe plante, transformându-i în picături de cristal. Copacii deja au început să-şi dezbrace haina lor colorată în diferite nuanţe şi se aşternea într-un covor ce foşnea plăcut când păşeai pe el. Numai brazii, ceva mai mândri şi egoişti, nu renunţau la veşmântul lor verde şi nu îşi aduceau contribuţia la îmbogăţirea registrului cromatic al stratului multicolor care creştea în grosime. Mândri de haina lor mereu verde, rămâneau ţanţoşi, privind cum, treptat, semenii lor erau despuiaţi de podoaba ce şi-o purtaseră şi ei cu mândrie o vară întreagă.
Lumea păsărilor este în continuă agitaţie. Pe unele le vedeam în stoluri lungi plecând în alte ţinuturi, mai calde, într-un drum lung şi greu. Altele, nepăsătoare de răcirea vremii, rămâneau să petreacă alături de noi iarna ce urma să vină.
Aplecându-mă să ridic o frunză ce avea o culoare interesantă, am observat o mulţime de furnici aflate încă într-o agitaţie ameţitoare în căutarea ultimelor provizii înainte de căderea primilor fulgi de nea. Mi-am amintit de balada lui La Fontaine şi mă uitam în jur după greieraş. Nu l-am zărit printre multitudinea de frunze căzute, dar, de ceva vreme, nici nu-şi mai făcea simţită prezenţa prin cântecul său. Vremea rece de afară l-a îndemnat, probabil, să se retragă într-un loc mai călduţ. Sub un stejar bătrân din poieniţa de la marginea pădurii, două veveriţe căutau de zor ghindă printre frunzele frumos dantelate şi colorate căzute din abundenţă.
Frumuseţea toamnei este unică. Nimeni din jur nu trăieşte sentimentul tristeţii sau al nostalgiei. Doar eu constat că vremea a mai închis un cerc, însă, când mă gândesc la frumuseţile şi farmecul iernii care va veni în curând, încerc un alt sentiment: de bucurie.
DINCĂ TUDOR-IOAN
clasa a VII-a A
Grupul Şcolar Dumeşti
Toamna
Toamnă, toamnă, bine te-ai întors!
Noi te-aşteptăm cu fructe în livezi
Şi poame-n vii, cu mustul stors,
Cu frunze aurii să ne distrezi.
Pe cer, grăbite păsări călătoare
Pleacă, spre alte zări călătorind,
Iar doamna noastră-nvăţătoare
Ne-ntâmpină în prag zâmbind.
ANDREEA - CORINA CEORNEA
clasa a V-a
Grupul Şcolar Dumeşti
Dragă toamnă
Doamnă Toamnă, dragă-mi eşti
Fiindcă tu îmi spui poveşti,
Tu pictezi natura toată
În culoare pastelată.
Ne aduci, aşa, ca veste
Un parfum ca de poveste,
Tot ce-i mai frumos pe lume
Dintre crai şi dintre zâne
Şi ne bucuri, cum se ştie,
Întreaga copilărie.
ALEXANDRU ANDRONACHE
clasa a VII-a A
Grupul Şcolar Dumeşti
