foto: Nechita Gabriel, clasa a VIII a BEra dimineaţă, soarele abia se vedea printre norii cenuşii. Dincolo de deal, se contura pădurea, învăluită de o ceaţă groasă, de n-o puteai tăia cu cuţitul. Vântul adia lin în jurul casei şi pe crengile copacilor. Luna dispărea încet pe cer, florile se deschideau zâmbind, iar ceva mai încolo izvorul curgea molcom printre pietrele tăcute, dealul cel cu multe lumini se arcuia uşor. Dimineaţa, oraşul se trezea la viaţă după o noapte lungă şi tăcută. Şi totul revenea la normal pentru o nouă zi agitată.
SURUGIU IOLANDA
clasa a V a B
