Prima zăpadă a căzut, zilele și nopțile au devenit tot mai geroase. Fulgii sclipitori ca argintul, în dansul lor amețitor , au acoperit întreg pământul, formând un covor subțire și pufos de nea, alb, ca spuma laptelui. Copacii par pudrați cu zahăr, iar casele poartă cușme albe, mari și grele. Pe cărările făcute prin omăt abia se zărește câte un punct negru ici-acolo, în depărtare; sunt gospodarii care aduc apă de la fântână. Satul pare adormit. În liniștea adâncă, se aud pe uliță glasuri de copii. Ei se adună bucuroși să înceapă joaca, se dau cu săniile, se bat cu bulgări moi de nea, apoi fac un om de zăpadă cu chip vesel.Când umbrele reci ale amurgului coboară peste sat, jocul lor amuțește iar satul arată minunat în decorul lunii. O pelerină zboară și coboară către sat dinspre pădure, peste brazii acoperiți cu o mantie de stele. Dar iată, iarna din vis a venit din paradis!, cu o rochie albă șlefuită cu argint, cu motocei albaștri, iar pe fruntea înghețată are cristale…ca o zână din povești.
DEDIU ANA-LUIZA
clasa a V a B
