miercuri, 3 octombrie 2012

Parodie: Legenda comunei Ciurea

DANCIU RĂZVAN, clasa a VI a B

A fost odată un om pe care îl chema Ștefan și îi plăcea să meargă la vânătoare,cu câinii lui. Într-o zi,intră într-o pădure mare și frumoasă,umblă cât umblă,câinii obosiseră, când un iepure cu urechile foarte mari ieși din iarbă. Văzând iepurele, câinii o luară la goană după acesta,care era foarte rapid ,de parcă avea aripi la picioare.Ștefan, pe cal, alerga în urma haitei de câini .Alergară două zile și două nopți fără să se oprească. Iepurele fugea din ce în ce mai repede,iar câinii ,unul câte unul ,cădeau morți de oboseală. Numai un cățel pe nume Cerber a rezistat și era gata să prindă iepurele. Acesta s- a aruncat în apă și fiind animal năzdrăvan,a început să înoate,iar cățelul sleit de puteri,se afunda în valuri,înecându-se.Ștefan,supărat că pierduse cel mai bun prieten,puse mâna pe o ghioagă țintuită și o aruncă în capul iepurelui înroșind apa râului de sânge.Vânătorul a adus iepurele la mal,i-a taiat capul și l-a luat cu el in semn de izbândă.

Cantemir Marian, clasa a VI a B
                            

luni, 1 octombrie 2012

Prima zi de școală

PUȘCAȘU ELENA , clasa a VI a B

Era o zi frumoasă,vântul adia uşor peste părul meu,în timp ce mă îndreptam cu paşi mărunţi spre şcoală. Inima îmi bătea din ce în ce mai tare,cu fiecare pas mai aproape de instituţia de învăţământ. Afară iarba era de un verde deschis,florile din buchetul meu erau viu colorate,bătăile inimii se auzeau din ce în ce mai tare. Eram foarte emoţionată,când am intrat pe uşa şcolii,printre baloane. Eu cu uniforma cea albastră şi buchetul de flori în mână,mă îndreptam alături de tata,spre clasă. Atunci simţeam că am fluturaşi în stomac. Mai aveam un pas şi ajungeam. Tata a deschis uşa,doamna învăţătoare ne-a invitat.
M-am dus în bancă lângă verişoara mea,dar uitasem să-i dau florile doamnei  învăţătoare. Din prima zi,mi-am făcut o impresie bună despre şcoală. La amiază,cu toţii am plecat acasă,iar a doua zi ne-am întâlnit iar,în acelasi loc si la aceeaşi oră. 
  
RUSU AURELIA SÂNZIANA, clasa a VI a B

O zi fără Berta

         DAMIAN IOANA, clasa a VII a B                                                                                                                                


Într-o zi cu cer senin,m-am dus cu mama la tata la serviciu.Tata fiind paznic stătea într-o cabană şi păzea ceva.Căţeluşa mea rămase singură.Nu mă puteam obişnui cu ideea că Berta nu este cu mine.Mama a luat leptopul cu ea şi mă uitam la pozele cu Berta.Când m-am întors acasă,m-am dus să văd ce face Berta.Era înconjurată de căţeluşi,tocmai născuse.Eram fericită că Berta mă lăsa numai pe mine la puii ei. Într-o zi,o vecină care n-o plăcea a otrăvit-o.Eu voiam să mă răzbun,dar nu ştiam cum.Fraţii mei m-au ajutat să o înmormântez cum se cuvine,cu sicriu şi cruce.Mi-au rămas de la ea puii, pe care i-am iubit ca şi pe ea.Ei s-au ataşat de mine şi eu de ei.Iubesc animalele şi urăsc oamenii cu sufletul de gheaţă,care dau în animale.Eu ştiu că în sufletul oricărui câine există iubire şi căldură şi sper că va veni o zi când toţi oamenii vor iubi animalele.           
RUSU AURELIA SÂNZIANA, clasa a VI a B

Satul fără nume

DOBROȘENSCHI DRAGOȘ, clasa a VIII a B

Satul fără nume


Undeva în zona Iaşului, se afla o localitate cu oameni harnici şi viteji. Însă localitatea nu avea nume. Oamenii din fruntea satului s-au gândit să-i dea un nume deosebit. Au facut o adunare şi au propus ca fiecare familie  să vină cu câte o idee.
 Într-o familie numeroasă se afla un copil isteţ, cu calităţi deosebite. Într-o zi s-a gândit să-şi construeasca propria cetate. Şi-a procurat tot felul de materiale, a facut machete şi după mai multe zile de lucru, a rezultat o minicetate înconjurată de o padure deasă. În padure erau tot feluri de fiare care păzeau cetatea. Bucuros îi arată tatalui ce lucrare grozavă a facut el. Tatăl i-a prezentat primarului satului lucrarea. Nu după mult timp au terminat de construit lucrarea pe care au transformat-o  în mănăstire. Iar din mulţime s-a auzit un glas:”Satul acesta să se numească Lunca  Cetăţuii!”.    
                         
Robu Tudor
 clasa a VI-a B