Făt- Frumos şi Ileana Cosânzeana

A fost odată ca niciodată, un prinţ frumos, care trăia într-un castel minunat şi pe care îl chema Făt-Frumos. Într-o zi, el plecase la o plimbare cu calul său, pe un deal văzu un turn şi apropiindu-se văzu cum de pe geamul de sus a coborât o babă. După ce aceasta se îndepărtase, prinţul ar fi vrut să urce el, dar geamul era prea sus şi nu putea ajunge. Dar baba se întoarse şi începu să strige :Ileana Cosânzeana!Lasă-ţi părul jos! Deodată se lăsă un păr lung şi frumos strălucind. Prinţul o văzu,  se îndrăgosti de ea şi urcă pe părul ei până în turn. Ileana Cosânzeana uită să-şi ridice părul, baba i l-a tăiat, iar lui Făt Frumos îi făcu o vrajă, să orbească. Pe fată a dus-o într-un loc pustiu, într-o prăpastie, în lumea de dincolo. Prinţul orb, rătăci multă vreme, ajunse la marginea prăpastiei şi căzu în ea. Ajunse în lumea cealaltă, întâlni o ciobăniţă, care era Ileana Cosânzeana. Îl recunoscu, îl luă în braţe, începu să plângă şi o lacrimă de-a ei atinse ochiul prinţului, care începu să vadă ca altădată. Cei doi plecară de acolo, dar în drumul lor întâlniră baba, care îi spuse lui Făt -Frumos: Dacă vrei să treci de mine, va trebui să omori doi balauri. În faţă apăru primul balaur pe care îl ucise cu uşurinţă, apoi se pregăti de luptă cu al doilea, un balaur uriaş, cu picioare de cal, două coarne de taur, mâini de oaie şi cap de leu. Lupta a fost grea, dar în cele din urmă l-a răpus cu un lemn ascuţit, iar pe babă a aruncat-o într-o groapă, deoarece murise de frică. Făt-Frumos a trăit cu Ileana Cosânzeana până la adânci bătrâneţi.

DONICI ELENA AMALIA
Clasa a V a A

CAZACU CELIA IOANA

Clasa a V a B