Pelerinaj

Într-o toamnă rece ne pregăteam să mergem la mănăstiri. Pe la nouă şi jumătate dimineaţa a ajuns şi mătuşa noastră cu maşina, ne-am urcat şi am pornit spre Mănăstirea Hadâmbu. Mergem drum lung şi ajungem la un semn de circulaţie, care ne indica faptul că au mai rămas 95 de km de străbătut. În drumul nostru trecem printr-o pădure, unde frunzele căzute formau un covor multicolor, cu petice cusute parcă de mama-natură. Mai mergem o vreme şi în faţa ochilor apar case bătrâneşti desprinse din poveşti. Un alt indicator preciza că mai avem puţin de parcurs până la mănăstire. Ne-am oprit după câteva minute la poarta mănăstirii. Aici parcă Dumnezeu a coborât raiul pentru noi oamenii, parcă toţi norii pufoşi din cer au coborât printre noi. Am intrat în mănăstire şi am văzut multe lucruri frumoase, iar la magazinul mănăstirii erau multe obiecte de cult, între care candele şi icoane. Am ascultat slujba în linişte şi ne-am rugat pentru sănătate. Când amurgul serii se lasă uşor, pe dealuri răsare luna şi apune soarele, atingând pământul cu razele roşii.

GUGULICĂ GEORGE GABRIEL,
 clasa a VII a A

IACOB MIHAI, clasa a VI a B