SÂRBU DIANA GEORGIANA, clasa a V a BAm învăţat de la mama să iubesc natura, anotimpurile cu farmecul lor.
PRIMĂVARA: Păsările călătoare au venit la noi în ţară să ne aducă fericirea. Iarba iese ca o explozie de verde crud. Au apărut ghioceii, viorelele, mugurii copacilor plesnesc de bucurie. Animalele sălbatice se simt bine în vesela natură, iepuraşii fug prin pădurea deasă, insectele ies din scoarţa putredă a copacilor. Oamenii ies din casele adormite şi pun în pământ porumb şi grâne. Totul, totul se trezeşte la viaţă.
Năsturaş, câinele meu, şi-a găsit un prieten de joacă, pe Bob, cu care se înţelege bine în limba lor câinească. Mama m-a chemat ca să-mi dea câteva vitamine pentru căţeluş, ca să mai crească. Erau nişte pastile galbene pe care la început animalul le-a refuzat, apoi le-a înghiţit bucuros, dând din coadă. În cele din urmă s-a sprijinit cu labele de coşul de gunoi şi l-a răsturnat, împrăştiind resturile menajere în curte.
Cerul era albăstrui, soarele strălucea ca altădată, în staţiune, când m-am urcat în telecabină, am închis ochii şi am ajuns cu ajutorul unei prinţese, în trecut. Deodată, mama m-a trezit din vis şi am coborât din telecabină.
VARA: Era vară, m-am dus cu familia la munte şi mama m-a învăţat să iubesc muntele. Un aer proaspăt, îmbietor, mă atrăgea în mod misterios. Am coborât cu părinţii la râul limpede ca lacrima. Păsările cântau melodios, copacii erau de un maro inexplicabil, iarba sclipitoare. Am prins o veveriţă, dar cabanierul mi-a spus la întoarcere, că nu am voie să intru cu animale. Până la urmă nu a rezistat rugăminţilor şi m-a lăsat în cabană cu animăluţul roşietic.
Am intrat în cameră, am luat trusa medicală şi am bandajat veveriţa la picior. La plecare am scos-o din cabană şi i-am dat drumul în pădure. Ea mi-a făcut semne cu ochii s-o urmez şi aşa am ajuns la o peşteră misterioasă, mare şi întunecoasă. La un simplu chiţăit al veveriţei, în peşteră s-au aprins multe lumini şi am văzut un labirint în care zăceau răsturnate cufere cu multe bogăţii. De unul atârna un bileţel de unde am aflat că eram în camera piratului Barbă Roşie. În jurul meu se iviră zece mii de veveriţe roşietice care luminau locul ca-n palmă şi o căruţă în care am fost obligat să urc şi să părăsesc lumea miraculoasă. M-am întors la cabană şi părinţii s-au bucurat că nu m-a răpit nimeni.
Aurul verde ne asigură aerul curat, binefăcător. Avem obligaţia de a fi buni cetăţeni, m-a învăţat mama. Patria noastră ar fi mai frumoasă, dacă unii dintre noi nu ar arunca resturile menajere, la întâmplare.
RADU CRISTI, clasa a V a A
PRIMĂVARA: Păsările călătoare au venit la noi în ţară să ne aducă fericirea. Iarba iese ca o explozie de verde crud. Au apărut ghioceii, viorelele, mugurii copacilor plesnesc de bucurie. Animalele sălbatice se simt bine în vesela natură, iepuraşii fug prin pădurea deasă, insectele ies din scoarţa putredă a copacilor. Oamenii ies din casele adormite şi pun în pământ porumb şi grâne. Totul, totul se trezeşte la viaţă.
Năsturaş, câinele meu, şi-a găsit un prieten de joacă, pe Bob, cu care se înţelege bine în limba lor câinească. Mama m-a chemat ca să-mi dea câteva vitamine pentru căţeluş, ca să mai crească. Erau nişte pastile galbene pe care la început animalul le-a refuzat, apoi le-a înghiţit bucuros, dând din coadă. În cele din urmă s-a sprijinit cu labele de coşul de gunoi şi l-a răsturnat, împrăştiind resturile menajere în curte.
Cerul era albăstrui, soarele strălucea ca altădată, în staţiune, când m-am urcat în telecabină, am închis ochii şi am ajuns cu ajutorul unei prinţese, în trecut. Deodată, mama m-a trezit din vis şi am coborât din telecabină.
VARA: Era vară, m-am dus cu familia la munte şi mama m-a învăţat să iubesc muntele. Un aer proaspăt, îmbietor, mă atrăgea în mod misterios. Am coborât cu părinţii la râul limpede ca lacrima. Păsările cântau melodios, copacii erau de un maro inexplicabil, iarba sclipitoare. Am prins o veveriţă, dar cabanierul mi-a spus la întoarcere, că nu am voie să intru cu animale. Până la urmă nu a rezistat rugăminţilor şi m-a lăsat în cabană cu animăluţul roşietic.
Am intrat în cameră, am luat trusa medicală şi am bandajat veveriţa la picior. La plecare am scos-o din cabană şi i-am dat drumul în pădure. Ea mi-a făcut semne cu ochii s-o urmez şi aşa am ajuns la o peşteră misterioasă, mare şi întunecoasă. La un simplu chiţăit al veveriţei, în peşteră s-au aprins multe lumini şi am văzut un labirint în care zăceau răsturnate cufere cu multe bogăţii. De unul atârna un bileţel de unde am aflat că eram în camera piratului Barbă Roşie. În jurul meu se iviră zece mii de veveriţe roşietice care luminau locul ca-n palmă şi o căruţă în care am fost obligat să urc şi să părăsesc lumea miraculoasă. M-am întors la cabană şi părinţii s-au bucurat că nu m-a răpit nimeni.
Aurul verde ne asigură aerul curat, binefăcător. Avem obligaţia de a fi buni cetăţeni, m-a învăţat mama. Patria noastră ar fi mai frumoasă, dacă unii dintre noi nu ar arunca resturile menajere, la întâmplare.
RADU CRISTI, clasa a V a A
