ŢURCANU ALINA, clasa a VII a ADe la bunica am învăţat multe poveşti, între care şi cea care urmează, dar pe care bunica o povestea mult mai frumos decât o fac eu.
A fost odată un rege care a purtat mai multe războaie, pentru a alunga de pe pământurile lui mai mulţi uriaşi. Drept răzbunare că i-au alungat, aceştia l-au blestemat să-i nască soţia o copilă cu nasul lung, uriaş. Când a născut, regina aduse pe lume o fetiţă mică şi plăpândă, care s-a pricopsit cu un nas enorm.
Fiindcă nu voiau s-o vadă suferind din pricina nenorocitului de nas, regele şi regina au hotărât să-i stea în preajmă numai slujitorii cu nasurile mai lungi.
Când a împlinit 18 ani, părinţii fetei hotărâseră s-o mărite cu un prinţ din regatul vecin. Fata s-a gândit să meargă în pădure după apă de izvor, cu care să-l întâmpine. Cum mergea ea prin codru, se întâlni cu o zână bătrână, care se miră că are nas urât, sărăcuţa.
-Trebuie s-o ajut cumva pe biata fată! Şi cu o mişcare de baghetă fermecată preschimbă nasul uriaş, într-unul mic şi cârn. Când a ajuns la izvor, copila se privi în oglinda apei şi începu să se vaite deznădăjduită :
- Vai, nefericita de mine! Cu ce năsuc m-am ales! Unde mi-o fi mândreţea de nas lung şi ascuţit de până acum? Cu aşa nas n-o să-i mai plac prinţului...
Amărâtă, prinţesa se întoarse la castel unde îl găsi pe chipeşul prinţ, aşteptând-o. Mare îi fu mirarea să vadă că tânărul avea şi el un nas mic. Cei doi prinţi se căsătoriră şi odată cu trecerea anilor avură şi ei mai mulţi copii. Fiecare avea nasul altfel decât nasurile fraţilor şi surorilor. Atunci prinţesa pricepu, în sfârşit, că nasurile oamenilor pot fi de mai multe feluri: mai mari sau mai mici.
ISPAS IULIAN, clasa a V a A
A fost odată un rege care a purtat mai multe războaie, pentru a alunga de pe pământurile lui mai mulţi uriaşi. Drept răzbunare că i-au alungat, aceştia l-au blestemat să-i nască soţia o copilă cu nasul lung, uriaş. Când a născut, regina aduse pe lume o fetiţă mică şi plăpândă, care s-a pricopsit cu un nas enorm.
Fiindcă nu voiau s-o vadă suferind din pricina nenorocitului de nas, regele şi regina au hotărât să-i stea în preajmă numai slujitorii cu nasurile mai lungi.
Când a împlinit 18 ani, părinţii fetei hotărâseră s-o mărite cu un prinţ din regatul vecin. Fata s-a gândit să meargă în pădure după apă de izvor, cu care să-l întâmpine. Cum mergea ea prin codru, se întâlni cu o zână bătrână, care se miră că are nas urât, sărăcuţa.
-Trebuie s-o ajut cumva pe biata fată! Şi cu o mişcare de baghetă fermecată preschimbă nasul uriaş, într-unul mic şi cârn. Când a ajuns la izvor, copila se privi în oglinda apei şi începu să se vaite deznădăjduită :
- Vai, nefericita de mine! Cu ce năsuc m-am ales! Unde mi-o fi mândreţea de nas lung şi ascuţit de până acum? Cu aşa nas n-o să-i mai plac prinţului...
Amărâtă, prinţesa se întoarse la castel unde îl găsi pe chipeşul prinţ, aşteptând-o. Mare îi fu mirarea să vadă că tânărul avea şi el un nas mic. Cei doi prinţi se căsătoriră şi odată cu trecerea anilor avură şi ei mai mulţi copii. Fiecare avea nasul altfel decât nasurile fraţilor şi surorilor. Atunci prinţesa pricepu, în sfârşit, că nasurile oamenilor pot fi de mai multe feluri: mai mari sau mai mici.
ISPAS IULIAN, clasa a V a A
