POSTOLACHE LOREDANA, clasa a VIII a ACa să povestim ceva despre pădurile noastre care împodobesc dealurile până în zări îndepărtate , e bine să o facem într- un stil pur românesc si să ne gândim la o idee fundamentală pentru cultura noastră naţională “ Codru- i frate cu românul “ .
Şi cum românul s-a născut poet , deci foarte sensibil la frumuseţile naturii care-l înconjură - în ocupaţiile lui ancestrale , pădurea a găsit prin frumuseţea sa magnifică un larg ecou în sufletul lui de om simplu , înfraţit cu natura generoasă în mijlocul căreia trăia .
Din literatura populară , tema pădurii atât de dragă sufletului românesc a trecut în literatura română cultă în marile capodopere ale poeţilor şi scriitorilor români .
Marele poet Mihai Eminescu a împodobit cu nestematele versurilor sale nemuritoare , codrul drag , în mijlocul căruia îşi găsea refugiul , lângă lacul albastru încărcat cu flori de nufăr , ascultând glasul măiestrit al păsărilor , oglindindu-şi tristeţile în apele limpezi şi răcoroase ale izvoarelor , gasind aici pacea şi odihna , calea spre universalitate.
Astăzi , cu tot avântul civilizaţiei codrul rămâne mai departe frate cu românul în ciuda multor aspecte negative .
Nicăieri primăvara nu este mai frumos ca în pădure . Căldura soarelui victorios dezmiardă vârfurile semeţe ale copacilor care parcă sprijină cerul limpede şi albastru , zăpezile sclipitoare se topesc şi umplu gârlele cu tunetul năvalnic al apelor tulburi , izbind-o de pietroaie furioase şi nestăvilite , pământul reavăn al frunzelor moarte respiră în aburul cald şi dulceag al viitoarelor promisiuni pentru o nouă viaţă , a începutului timid al ghioceilor gingaşi , al viorelelor albastre ca nişte picături din cer , al lăcrămioarelor cu parfum dumnezeiesc de îmbietor .
Numai din acest simplu tablou , putem desprinde ideea că sufletul românului rămâne mai departe din punct de vedere spiritual lângă codrul drag al strămoşilor săi , ascultând glasul plin de vrajă ale păsărilor , ascultându-se pe sine şi înţelegând eternitatea .
CERNAT IULIAN, clasa a VI a A
Şi cum românul s-a născut poet , deci foarte sensibil la frumuseţile naturii care-l înconjură - în ocupaţiile lui ancestrale , pădurea a găsit prin frumuseţea sa magnifică un larg ecou în sufletul lui de om simplu , înfraţit cu natura generoasă în mijlocul căreia trăia .
Din literatura populară , tema pădurii atât de dragă sufletului românesc a trecut în literatura română cultă în marile capodopere ale poeţilor şi scriitorilor români .
Marele poet Mihai Eminescu a împodobit cu nestematele versurilor sale nemuritoare , codrul drag , în mijlocul căruia îşi găsea refugiul , lângă lacul albastru încărcat cu flori de nufăr , ascultând glasul măiestrit al păsărilor , oglindindu-şi tristeţile în apele limpezi şi răcoroase ale izvoarelor , gasind aici pacea şi odihna , calea spre universalitate.
Astăzi , cu tot avântul civilizaţiei codrul rămâne mai departe frate cu românul în ciuda multor aspecte negative .
Nicăieri primăvara nu este mai frumos ca în pădure . Căldura soarelui victorios dezmiardă vârfurile semeţe ale copacilor care parcă sprijină cerul limpede şi albastru , zăpezile sclipitoare se topesc şi umplu gârlele cu tunetul năvalnic al apelor tulburi , izbind-o de pietroaie furioase şi nestăvilite , pământul reavăn al frunzelor moarte respiră în aburul cald şi dulceag al viitoarelor promisiuni pentru o nouă viaţă , a începutului timid al ghioceilor gingaşi , al viorelelor albastre ca nişte picături din cer , al lăcrămioarelor cu parfum dumnezeiesc de îmbietor .
Numai din acest simplu tablou , putem desprinde ideea că sufletul românului rămâne mai departe din punct de vedere spiritual lângă codrul drag al strămoşilor săi , ascultând glasul plin de vrajă ale păsărilor , ascultându-se pe sine şi înţelegând eternitatea .
CERNAT IULIAN, clasa a VI a A
