Festivitate de premiere la Şcoala Dumeşti

A sosit ora bilanţului...
O diplomă mult aşteptată

Şi altădată voi fi la înălţime

Întrebări adresate premiantei...

Felicitări pentru desen şi pentru creaţie literară

Premianta revine la banca, mai albastră decât cerul

O diplomă, un sfat, un zâmbet

Aparatul foto clipeşte din ce în ce mai des

Emoţii, pasiune, fascinaţia artei...

Alegem culoarea cea mai potrivită

Concurs literar, de artă plastică şi de întreceri sportive la Şcoala Dumeşti

Toamna

Era pe la începutul toamnei când natura începu a se schimba în veşmânt nou.
Toţi copacii erau coloraţi în nuanţe ţipătoare de roşu şi galben; era o splendoare.
Pe iarba verde-gălbuie căzu roua dimineţii, iar păsărelele mai cântau câte-un pic înainte să plece în ţările calde.
Vântul adia lin prin crengile copacilor, în livezi fructele aşteptau culegătorii, iar pe ici pe colo mai vedeai câte-o floare. Prin copaci se mai zărea câte-o veveriţă care strângea nuci, iar cât clipeai din ochi peisajul te fermeca.

Surugiu Iolanda
clasa a V-a B
Şcoala Lunca Cetăţuii


Ploaia mi-a adus un oaspete

Ancuţa a venit de la şcoală. Ea este singură acasă şi mai întâi îşi face temele cu atenţie. Întorcând capul spre fereastră, văzuse războiul dintre picăturile de apă. Frunzele ruginii cad aşezându-se precum covorul colorat din casa bunicii, un căţeluş jigărit îi transmite fetei cu ochişorii săi cei trişti că doreşte şi el în casă. Ancuţa luă căţelul în cameră; acesta fu foarte fericit… După scurt timp, au apărut şi părinţii Ancuţei, care erau nespuşi de încântaţi că au un nou membru în familie şi că văzuse zâmbetul din celor doi prieteni.

Şalariu Theona Ştefania
clasa a V-a B
Şcoala Lunca Cetăţuii


Toamna


În prima zi de toamnă, soarele nu mai este bucuros pentru că nu mai vede frunzele verzi, vesele. Copiii se organizează în grupe şi se duc în pădure să culeagă frunze. Eu mergeam ultima şi am văzut florile îngheţate sub covorul adormit: doar o singură floare nu e îngheţată şi astupată. Eu voiam să o rup, dar ea s-a transformat în anotimpul de toamnă.
Cu lacrimile în ochi, îmi cerusem scuze. Ea purta o rochie lungă de culoare maro şi, avea pe cap o cunună de frunze, legume şi fructe. Ea îmi povestea de surorile sale vara, primăvara şi iarna cum se jucau când erau mititele. Deodată în pădure mai crescuse încă trei flori şi ele miroseau a mireasmă. Dar toamna le văzuse şi spunea că sunt surorile sale.
Se făcuse noapte; eu i-am spus toamnei că mai vorbim mâine.

Puşcaşu Elena Raluca
clasa a V-a B
Şcoala Lunca Cetăţuii


Toamna

A sosit toamna
Copacii sunt trişti pentru că
Iar le cad frunzele.
Prima frunză căzută înseamnă
Că toamna a sosit.
Eu mă duceam în pădure
Şi am văzut cum florile erau îngheţate
Sub covorul adormit.
Un înger îmi cântă despre
O floare.
Floarea era anotimpul toamna.

Puşcaşu Elena Raluca
clasa a V-a B
Şcoala Lunca Cetăţuii


Trei poveşti cu zmei

Este toamnă. Soarele galben nu mai încălzeşte aşa de tare ca astă vară, iar cerul plumburiu parcă ar vrea şi el să şoptească ceva: „Îmi pare rău că nu mai este vara călduroasă, de acum vine iarna şi este foarte frig.” Bunica toarce lângă soba fierbinte, iar bunicul îmi citeşte o poveste intitulată „Trei poveşti cu zmei”. În această poveste este vorba de un zmeu pe nume Astor, cel de-al doilea zmeu era bătrân şi urât, iar cel de-al treilea era un bebeluş care prefera numai lapte. După ce mi-a citit bunicul această poveste, eu am adormit. Când m-am trezit, am observat pe cerul plumburiu curcubeul multicolor. Din ziua aceea, nu am mai putut uita această zi şi această poveste.

Neagu Alina Florina
clasa a V-a B
Şcoala Lunca Cetăţuii


Toamna

Vara s-a dus
În lumea ei de-apus;
A venit toamna
Cu frunze lungi dungate;
Cu fructe bogate;
Şi-n traistă a pus
Tot ce a văzut
Te aştept să vii
Dragă toamnă
Te ajut să vii
Cu mine zi de zi.

Dediu Ana Luiza
clasa a V-a B
Şcoala Lunca Cetăţuii



Toamna


Este noiembrie. Pe iarba galbenă căzu bruma dimineţii. Copacii se leagănă uşor scuturându-şi frunzele ce formau un covor multicolor. Copiii se joacă cu frunze, în timp ce pe pământul secetos vietăţile îşi adunau hrană pentru iarna ce va veni. Soarele se rătăcise printre norii cenuşii care au început să plângă. Florile s-au aplecat sărutând pământul. Aerul a devenit mai plăcut. Ciripitul păsărilor era tăcut. Pădurile s-au transformat într-un covor ruginiu. Prin hornurile caselor ies fumuri. A devenit din ce în ce mai frig. Câmpiile au devenit galbene şi uscate.
Toamna este un anotimp plin de culoare şi vis.

Butnaru Adelina
clasa a V-a B
Şcoala Lunca Cetăţuii


A venit toamna

Într-o dimineaţă frumoasă de toamnă mă uitam pe geam cum florile-şi deschideau petalele şi bruma se ridica încetul cu încetul. Norii plumburii care parcă se jucau unul cu altul printre cerul albastru aveau a se pierde printre păsările care îşi luau rămas bun de la cuiburile lor.
O ultimă frunză ruginie îşi luase şi ea zborul şi se duse în văzduhul fără sfârşit. Copacii îşi plângeau dorul, erau fără frunze şi mii de păsări îi părăseau.
Deodată o boare făcuse ca şi frunzele unui plop să cadă la pământ. Iarba era tristă şi uscată, iar uliţele nu mai erau verzi, nimic nu mai era ca înainte, vacile şi oile stăteau în grajduri şi mâncau păpuşoi sau fân uscat strâns de oameni. A venit toamna, totul în jur este plin de culoare, Zâna toamnă a avut grijă de toate.

Butacu Iuliana
clasa a V-a B
Şcoala Lunca Cetăţuii


Toamna

Este începutul lunii octombrie. Soarele îşi citeşte razele printre norii fumurii ce ne înconjoară. Copacii încet, încet încep să-şi scuture straiele verzi, transformându-le în covorul ruginiu şi foşnitor.
Furnicile fug grăbite să-şi adune hrană pentru iarnă.
Cârduri de păsări se întrec în înaltul văzduh, iar gălăgioasele vrăbiuţe ne trezesc, ca de obicei, în fiecare dimineaţă, zgribulind care mai de care pe la streaşina casei.
Cămara este plină cu de toate, iar mirosul ei ne îmbată de fiecare dată când ne apropiem de ea.
În fiecare dimineaţă bruma îşi face apariţia în toată grădina.
Sărmanele floricele se usucă văzând cu ochii, dar mirosul lor rămâne acelaşi dintotdeauna.
Uliţele rămân parcă pustii cu miros de fum de la fiecare căsuţă, iar copiii stau lipiţi de soba în care se coc superbele plăcinte ale bunicii, ce nu le poţi uita vreodată.
Zgomotul tractoarelor ne asurzeşte de dimineaţă până seara, dându-le ogoarelor haina lor cea întunecată, care aşteaptă să i se aplice blana albă şi pufoasă.
Drujbele şi ele dau concert despicând buturugă cu buturugă pentru alimentarea sobelor ce ne încălzesc zi şi noapte.
Mau sunt două luni şi va veni mult aşteptata iarnă şi sărbătorile.
Toamna este un anotimp colorat.

Boariu Mădălina Elena
clasa a V-a B
Şcoala Lunca Cetăţuii

Toamna în viziunea micilor artişti plastici de la Şcoala Lunca Cetăţuii

SÂRBU DIANA GEORGIANA, clasa a VI a B
ŞALARIU THEONA, clasa a V a B

AIVĂNESEI BIANCA, clasa a VII a A

Concurs literar la Grup şcolar Dumeşti

Toamnă, te iubesc!

Dragă toamnă, te iubesc!
Eu am multe să-ţi vorbesc
Şi acum te-aştept să vii
Pe covoare argintii.

Frunzele în zbor să număr
Şi să-mi cadă-ncet pe umăr,
Iară vântul pe-aripi line
Să ajungă pân’la mine.


SAVIN SIMINA
clasa a V-a
Grupul Şcolar Dumeşti



Ploaia

Toamna mi-a ieşit în cale
Astăzi când veneam din vale;
Mă grăbeam s-ajung acasă
La frumoasa-împărăteasă
Ce-o aflasem într-un basm
Şi-l citeam cu-entuziasm.
M-am oprit din drumul meu
Fiindcă îmi era prea greu
Să răzbesc prin vânt şi ploaie
Care crengile le-ndoaie.
Însă ploaia s-a oprit,
Iară eu, în pas grăbit,
Setea mi-am astâmpărat
Când basmul l-am terminat.

ROBERT MĂLAI -MARE
clasa a VII-a A
Grupul Şcolar Dumeşti


Natura, toamna


Afară-i toamnă. Soarele este mai palid şi, parcă, este mai trist de ceva vreme şi se ascunde printre norii cenuşii plini de apă. Vântul, ceva mai tare şi mai rece decât până acum, suflă peste satul liniştit de lângă pădurea tânără din apropiere, care-şi scaldă crengile în oglinda râului ce o străbate.
Trunchiurile copacilor, pictaţi în culori felurite de toamna instalată la noi, sunt îngropaţi parcă în stratul de frunze, care se îngroaşă la fiecare adiere a vântului.
În grădina bunicii, florile multicolore şi parfumate şi-au plecat fruntea, primind sărutul otrăvit al brumei. Fructele mari şi zemoase sunt culese cu grijă de copii, veseli că se pot căţăra în voie pe ramurile încărcate de rod ale copacilor.
Văzduhul este plin de păsările ce au pornit în drumul lor lung spre alte meleaguri, mai calde, unde să-şi petreacă iarna. În grădina casei, un stol de vrăbiuţe se agită întruna şi fac o gălăgie asurzitoare. Au găsit ceva de mâncare şi sunt în continuă mişcare: ciugulesc, ţipă, fug speriate, se întorc şi iar ciugulesc, apoi iar zboară. Au treabă, nu glumă!

ADI- ILIE DULGHERIU
clasa a VII-a A
grupul Şcolar Dumeşti


A sosit toamna!


Toamna roadele se-adună,
Vântul tot mai tare sună,
Pe câmpii se-aşează bruma
Iară frunza cade-ntruna.

Eu m-am aşezat în prag
S-aştept toamna cu mult drag
Şi-a adus cu mult alai
Covor galben sus pe plai.

Fructe multe şi zemoase
Avem peste tot în case;
Dar aştept ca după-un timp
Să vină alt anotimp.

DRUMEA ANDREEA
clasa a V-a
Grupul Şcolar Dumeşti


Toamna


Afară era rece şi umezeală. Soarele galben de toamnă topea aburii ce plutiseră în cursul nopţii peste tot în jur pe plante, transformându-i în picături de cristal. Copacii deja au început să-şi dezbrace haina lor colorată în diferite nuanţe şi se aşternea într-un covor ce foşnea plăcut când păşeai pe el. Numai brazii, ceva mai mândri şi egoişti, nu renunţau la veşmântul lor verde şi nu îşi aduceau contribuţia la îmbogăţirea registrului cromatic al stratului multicolor care creştea în grosime. Mândri de haina lor mereu verde, rămâneau ţanţoşi, privind cum, treptat, semenii lor erau despuiaţi de podoaba ce şi-o purtaseră şi ei cu mândrie o vară întreagă.
Lumea păsărilor este în continuă agitaţie. Pe unele le vedeam în stoluri lungi plecând în alte ţinuturi, mai calde, într-un drum lung şi greu. Altele, nepăsătoare de răcirea vremii, rămâneau să petreacă alături de noi iarna ce urma să vină.
Aplecându-mă să ridic o frunză ce avea o culoare interesantă, am observat o mulţime de furnici aflate încă într-o agitaţie ameţitoare în căutarea ultimelor provizii înainte de căderea primilor fulgi de nea. Mi-am amintit de balada lui La Fontaine şi mă uitam în jur după greieraş. Nu l-am zărit printre multitudinea de frunze căzute, dar, de ceva vreme, nici nu-şi mai făcea simţită prezenţa prin cântecul său. Vremea rece de afară l-a îndemnat, probabil, să se retragă într-un loc mai călduţ. Sub un stejar bătrân din poieniţa de la marginea pădurii, două veveriţe căutau de zor ghindă printre frunzele frumos dantelate şi colorate căzute din abundenţă.
Frumuseţea toamnei este unică. Nimeni din jur nu trăieşte sentimentul tristeţii sau al nostalgiei. Doar eu constat că vremea a mai închis un cerc, însă, când mă gândesc la frumuseţile şi farmecul iernii care va veni în curând, încerc un alt sentiment: de bucurie.


DINCĂ TUDOR-IOAN
clasa a VII-a A
Grupul Şcolar Dumeşti


Toamna


Toamnă, toamnă, bine te-ai întors!
Noi te-aşteptăm cu fructe în livezi
Şi poame-n vii, cu mustul stors,
Cu frunze aurii să ne distrezi.

Pe cer, grăbite păsări călătoare
Pleacă, spre alte zări călătorind,
Iar doamna noastră-nvăţătoare
Ne-ntâmpină în prag zâmbind.


ANDREEA - CORINA CEORNEA
clasa a V-a
Grupul Şcolar Dumeşti


Dragă toamnă

Doamnă Toamnă, dragă-mi eşti
Fiindcă tu îmi spui poveşti,
Tu pictezi natura toată
În culoare pastelată.
Ne aduci, aşa, ca veste
Un parfum ca de poveste,
Tot ce-i mai frumos pe lume
Dintre crai şi dintre zâne
Şi ne bucuri, cum se ştie,
Întreaga copilărie.

ALEXANDRU ANDRONACHE
clasa a VII-a A
Grupul Şcolar Dumeşti

Expoziţie de pictură online - Elevi de la Şcolile Lunca Cetăţuii şi Dumeşti

Surugiu Iolanda, clasa a V a, Şcoala Lunca Cetăţuii
Savin Simina, clasa a V a, Dumeşti


Şalariu Theona, clasa a V a, Lunca Cetăţuii

Mălai -Mare Robert, clasa a VII a, Dumeşti

Irimesei Ioana, clasa a V a, Dumeşti

Hoamea Teodora, clasa a VI a B, Lunca Cetăţuii

Dulgheru Adi- Ilie, clasa a VII a, Dumeşti

Drumea Andreea, clasa a V a, Dumeşti

Dincă Tudor, clasa a VII a, Dumeşti

Damian Ioana- Monalisa, clasa a VI a B, Lunca Cetăţuii

Cernat Iulian, clasa a VII a, Lunca Cetăţuii

Ceornea Andreea -Corina, clasa a V a , Dumeşti

Balan Simona Georgiana, clasa A VII a, Dumeşti

Andronache Alexandru, clasa a VII a, Dumeşti

''Pastel de toamnă''- concurs de literatură, artă plastică şi întreceri sportive

26 noiembrie 2011, Dumeşti. Concurs de literatură, artă plastică şi întreceri sportive, în parteneriat cu Şcoala Lunca Cetăţuii. Au participat elevii: Butacu Iuliana, Dediu Ana -Luiza, Butnaru Adelina, Puşcaşu Raluca- Elena, Şalariu Theona, Surugiu Iolanda, Neagu Alina - Florina, Boariu Mădălina -Elena, Hoamea Teodora, Cernat Iulian, Damian Ioana, Enea Ştefan, Enea Mihai, coordonaţi de profesorii: Lăzărescu Cezar, Târşa Ioan, Stângaciu Dorel, Manolache Ovidiu, Bădărău Gheorghe. Elevii şcolii noastre au primit numeroase diplome şi aplauze, iar la întoarcere au vizitat Mănăstirea Galata, unde au conversat cu o măicuţă. Aşteptând formularea subiectelor...
Prima tentă de culoare

Oare cum să încep?

E fascinantă lumea artiştilor...

Privind pictura de la înălţime


E o zi minunată pentru mine...

Pastel de toamnă

În aşteptarea premiilor

Succes, emoţii, perspective

Am mai obţinut o diplomă...

Semne de toamnă

foto: Nechita Gabriel, clasa a VIII a B

Azi încep să cadă frunzele

Copacii nu mai sunt veseli

deoarece iar le cad frunzele.

Prima frunză căzută înseamnă

că a venit toamna.

Copiii sunt veseli ştiind că vine

mai repede anotimpul frumos.

Azi în pădure am văzut

florile îngheţate sub covorul

adormit.

O floare mai era în viaţă,

Voiam s-o rup dar se transforma în anotimpul

toamna.

Apoi un cântec de spiriduş se auzi

şi florile se dezgheţau ca să danseze cu el

până când toamna mi-a dat lacrimi

de bucurie...

PUŞCAŞU ELENA-RALUCA

clasa a V a B

Emoţie de toamnă

foto: Nechita Gabriel, clasa a VIII a B

Vara s-a dus
În lumea ei de-apus,
A venit toamna
Cu frunze mici, dungate
Şi cu fructe bogate.
Frunzele se desprind
De pe ramuri
Oamenii închid a lor geamuri,
Soarele s-a ascuns
După tristul apus,
Iar veselia de pe feţe
Demult s-a dus.

DEDIU ANA-LUIZA
clasa a V a B

Început de toamnă

foto : Nechita Gabriel, clasa a VIII a B

Era septembrie. Soarele mângâia pământul amorţit. Razele erau din ce în ce mai palide. Marea de verdeaţă se îngălbenea. Peste coroanele copacilor, adia vântul tomnatic, scuturând frunzele multicolore, ca să ofere pământului un covor pufos. Vietăţile se grăbeau să adune cu hărnicie provizii pentru iarnă. Păsările călătoare plecau vâslind în înălţimi pe cerul trist, spre locuri mai călduroase,lăsând în urmă cuiburi şi locuri unde au stat în anotimpul cald. Aşa şi noi copiii ne-am luat rămas bun de la vacanţă, de la amici, colegi, rude şi vecinii care’’ şi-au luat zborul’’ spre alte ţări. Toamna este un anotimp plin de culoare, farmec, schimbare...

BUTNARU ADELINA
clasa a V a B

Toamna

foto: Nechita Gabriel, clasa a VIII a B

Toamna cu bune şi cu rele este fiica aurită a anului. Aceasta şi-a vărsat veşmântul brumăriu peste ţărmurile înfierbântate de căldura verii. Viile îşi poartă rodul lor bogat în struguri zemoşi. Trunchiurile copacilor aproape nu se mai văd în frunzele bătute de brumă. Vântul aspru se simte şi în adâncul inimilor noastre. Păsările înspăimântate de frigul toamnei, au plecat grăbite spre ţările calde. Codrul îmbătrânit de timp duce dorul căldurii si noi culegem roadele din grădină şi din câmp.

COŞTIUG ALINA
clasa a V a B

Toamna

Foto : NECHITA GABRIEL; clasa a VIII a B

31 octombrie 2011. Vântul bate uşor, frunzele galbene, maronii cad. Andrei, un băieţel foarte cuminte, se trezi, privi pe fereastra fumurie din camera lui şi observă că afară pomii păreau unşi cu lapte iar firele uscate de iarbă ziceai că erau unse cu smântână. Andrei merse la baie, se spălă pe mâini şi pe faţă şi se şterse să nu mai fie ud. Merse la masă, luă micul dejun împreună cu familia, apoi se îmbrăcă puţin mai gros deoarece afară era frig. În grădină, se minună foarte mult când văzu pomii unşi cu lapte, firele ierbii uscate unse cu smântână, florile unse cu var alb iar pe cerul albăstrui văzu deja păsările călătoare, care plecau în două rânduri spre ţările calde. Copilul mai stătu puţin afară, apoi merse în casă şi le povesti celorlalţi despre frumuseţea din grădină. Lui Andrei îi plăcu foarte mult că în dimineaţa aceea căzu bruma şi se bucură de o aşa minune.

NEAGU ALINA

clasa a V a B

Dimineaţa devreme

foto: Nechita Gabriel, clasa a VIII a B

Era dimineaţă, soarele abia se vedea printre norii cenuşii. Dincolo de deal, se contura pădurea, învăluită de o ceaţă groasă, de n-o puteai tăia cu cuţitul. Vântul adia lin în jurul casei şi pe crengile copacilor. Luna dispărea încet pe cer, florile se deschideau zâmbind, iar ceva mai încolo izvorul curgea molcom printre pietrele tăcute, dealul cel cu multe lumini se arcuia uşor. Dimineaţa, oraşul se trezea la viaţă după o noapte lungă şi tăcută. Şi totul revenea la normal pentru o nouă zi agitată.

SURUGIU IOLANDA

clasa a V a B

Mama

Foto : Nechita Gabriel, clasa a VIII a B

Un zâmbet cald îi lumineza chipul frumos şi catifelat ca petalele unui trandafir spălate de roua dimineţii. E mai frumoasă decât toate florile din lume adunate la un loc. Ochii ca de iepuraş sunt verzi ca iarba.
Mama are o inimă mai mare decât toate inimile la un loc. Bunătatea ei este infinită. Îi plac florile. Mereu le îngrijeşte şi le iubeşte exact ca un copil. Ei îi plac şi animalele, dar oricât aş insista pentru caţeluşa Lola, îmi repetă întruna că animalele nu se ţin în casă.
Seara stau la masă, mai scriu ceva … Ea vine şi-mi aruncă o privire. Mă ridic şi o îmbrăţişez. Uneori îmi dau seama că mă înalţ repede iar ea rămâne tot mai mică.
Alteori îmi spune să-i dau de mâncare Lolei. Mă uit la caţeluşă cum mănâncă şi câteodată mă întreb: “Ştie căţeluşa cât o iubesc pe mama?”

Murariu Silvia
clasa a V a B

Let’s do it România!

Voluntarii pe iarba încă verde ...

Şi pe străzile din cartier.

O zi dedicată curăţeniei în cartier : 24 septembrie 2011. Primăria Ciurea a asigurat necesarul de saci şi mănuşi. Deşi era o zi cenuşie, cu nori şi răcoare, voluntarii au participat cu entuziasmul caracteristic şcolarilor şi s-au grăbit să umple sacii cu peturi şi hârtii, din cartierul Lunca Cetăţuii. Cei 124 de voluntari au umplut 212 saci în aproximativ două ore, respectând normele de protecţia muncii.
Printre grupurile de copii, se deplasau încolo şi încoace profesorii coordonatori Ioan Târşa, Nicoleta Enache şi Monica Popovici, împrumutând parcă ceva din dinamismul celor mici. În final, grupurile s-au reunit, având în fruntea lor profesorii îndrumători : Davideanu Silvia, Murariu Nicoleta, Bădărău Gheorghe, Isnovoiu Luciana, Stângaciu Dorel, Radu Adrian, State Felicia, Chiper Anişoara, Purdilă Maricica, Enăchescu Mihaela, Ciumaşu Octavian, Moldovan Luminiţa, Simon Iuliana.
Sacii au fost depozitaţi în apropierea şcolii şi preluaţi de Salubris.

Prof. Ioan Târşa

Vara

VUZA CIPRIAN, clasa a VII a B

Vine vara bine-mi pare

Stau alături de o floare

Gingaşă, pe lemn domnesc

Păsărele ciripesc.

Am şi un căţel isteţ

Toată ziua-i plimbăreţ,

Când îl strig vine îndată

Ca să-i dau o ciocolată.

Am şi uncocoş în curte

Cântă vrute şi nevrute,

Mă trezeşte dimineaţa

Când e somnul ca dulceaţa.

Mă trezesc de dimineaţă

Să mă spăl pe mâini, pe faţă

Şi pornesc la repezeală

Spre o nouă zi de şcoală.

RADU CRISTI, clasa a V a A

Prinţesa cu nasul lung

ŢURCANU ALINA, clasa a VII a A

De la bunica am învăţat multe poveşti, între care şi cea care urmează, dar pe care bunica o povestea mult mai frumos decât o fac eu.
A fost odată un rege care a purtat mai multe războaie, pentru a alunga de pe pământurile lui mai mulţi uriaşi. Drept răzbunare că i-au alungat, aceştia l-au blestemat să-i nască soţia o copilă cu nasul lung, uriaş. Când a născut, regina aduse pe lume o fetiţă mică şi plăpândă, care s-a pricopsit cu un nas enorm.
Fiindcă nu voiau s-o vadă suferind din pricina nenorocitului de nas, regele şi regina au hotărât să-i stea în preajmă numai slujitorii cu nasurile mai lungi.
Când a împlinit 18 ani, părinţii fetei hotărâseră s-o mărite cu un prinţ din regatul vecin. Fata s-a gândit să meargă în pădure după apă de izvor, cu care să-l întâmpine. Cum mergea ea prin codru, se întâlni cu o zână bătrână, care se miră că are nas urât, sărăcuţa.
-Trebuie s-o ajut cumva pe biata fată! Şi cu o mişcare de baghetă fermecată preschimbă nasul uriaş, într-unul mic şi cârn. Când a ajuns la izvor, copila se privi în oglinda apei şi începu să se vaite deznădăjduită :
- Vai, nefericita de mine! Cu ce năsuc m-am ales! Unde mi-o fi mândreţea de nas lung şi ascuţit de până acum? Cu aşa nas n-o să-i mai plac prinţului...
Amărâtă, prinţesa se întoarse la castel unde îl găsi pe chipeşul prinţ, aşteptând-o. Mare îi fu mirarea să vadă că tânărul avea şi el un nas mic. Cei doi prinţi se căsătoriră şi odată cu trecerea anilor avură şi ei mai mulţi copii. Fiecare avea nasul altfel decât nasurile fraţilor şi surorilor. Atunci prinţesa pricepu, în sfârşit, că nasurile oamenilor pot fi de mai multe feluri: mai mari sau mai mici.

ISPAS IULIAN, clasa a V a A

Anotimpurile

SÂRBU DIANA GEORGIANA, clasa a V a B

Am învăţat de la mama să iubesc natura, anotimpurile cu farmecul lor.
PRIMĂVARA: Păsările călătoare au venit la noi în ţară să ne aducă fericirea. Iarba iese ca o explozie de verde crud. Au apărut ghioceii, viorelele, mugurii copacilor plesnesc de bucurie. Animalele sălbatice se simt bine în vesela natură, iepuraşii fug prin pădurea deasă, insectele ies din scoarţa putredă a copacilor. Oamenii ies din casele adormite şi pun în pământ porumb şi grâne. Totul, totul se trezeşte la viaţă.
Năsturaş, câinele meu, şi-a găsit un prieten de joacă, pe Bob, cu care se înţelege bine în limba lor câinească. Mama m-a chemat ca să-mi dea câteva vitamine pentru căţeluş, ca să mai crească. Erau nişte pastile galbene pe care la început animalul le-a refuzat, apoi le-a înghiţit bucuros, dând din coadă. În cele din urmă s-a sprijinit cu labele de coşul de gunoi şi l-a răsturnat, împrăştiind resturile menajere în curte.
Cerul era albăstrui, soarele strălucea ca altădată, în staţiune, când m-am urcat în telecabină, am închis ochii şi am ajuns cu ajutorul unei prinţese, în trecut. Deodată, mama m-a trezit din vis şi am coborât din telecabină.
VARA: Era vară, m-am dus cu familia la munte şi mama m-a învăţat să iubesc muntele. Un aer proaspăt, îmbietor, mă atrăgea în mod misterios. Am coborât cu părinţii la râul limpede ca lacrima. Păsările cântau melodios, copacii erau de un maro inexplicabil, iarba sclipitoare. Am prins o veveriţă, dar cabanierul mi-a spus la întoarcere, că nu am voie să intru cu animale. Până la urmă nu a rezistat rugăminţilor şi m-a lăsat în cabană cu animăluţul roşietic.
Am intrat în cameră, am luat trusa medicală şi am bandajat veveriţa la picior. La plecare am scos-o din cabană şi i-am dat drumul în pădure. Ea mi-a făcut semne cu ochii s-o urmez şi aşa am ajuns la o peşteră misterioasă, mare şi întunecoasă. La un simplu chiţăit al veveriţei, în peşteră s-au aprins multe lumini şi am văzut un labirint în care zăceau răsturnate cufere cu multe bogăţii. De unul atârna un bileţel de unde am aflat că eram în camera piratului Barbă Roşie. În jurul meu se iviră zece mii de veveriţe roşietice care luminau locul ca-n palmă şi o căruţă în care am fost obligat să urc şi să părăsesc lumea miraculoasă. M-am întors la cabană şi părinţii s-au bucurat că nu m-a răpit nimeni.
Aurul verde ne asigură aerul curat, binefăcător. Avem obligaţia de a fi buni cetăţeni, m-a învăţat mama. Patria noastră ar fi mai frumoasă, dacă unii dintre noi nu ar arunca resturile menajere, la întâmplare.

RADU CRISTI, clasa a V a A