Marius ANUŞCA, clasa a VII a BAm fost de multe ori în pădure cu prietenii mei şi ne-am plimbat prin diverse locuri. Am văzut multe păsări zburând din creangă în creangă şi pe deasupra copacilor. Unii erau verzi, alţii aurii de credeai că plouă cu aur. Din când în când mai găseai câte un fluturaş dând din aripioare...Ne-am imaginat cum ar fi o compunere la limba română despre toamnă. Unul şi-a închipuit că totul plânge, mai ales munţii , natura suferea aşteptând frigul. Peste tot în jur cădeau frunze galbene şi câteva roşii. Copiii se întristează când copacii îşi schimbă culoarea, deşi unii de-abia aşteaptă să-i vadă încărcaţi de zăpadă. Din covorul multicolor, am adunat frunze cu mâna şi cu grebla, am făcut un morman, apoi am urcat în copac şi am sărit peste el. Era frumos, dar şi periculos; dacă mormanul ar fi fost mai subţire , îmi rupeam un picior...
Ciprian VUZA, clasa a VI a B
Era o dimineaţă frumoasă, afară soarele strălucea, iar cerul de un albastru deschis parcă semăna cu un lac. Împreună cu sora mea am hotărât să mergem la bunici, în satul vecin. Pe cărarea ce şerpuia prin pădurea Cetăţuia, am pornit la drum. La un moment dat am întâlnit o privelişte splendidă. Păsările ciripeau, copacii erau îmbrăcaţi cu haine de frunze, iarba avea o culoare fermecătoare, iar într-un tufiş am găsit un iepuraş. Părea un ghemotoc de puf. Ne-am apropiat de el, dar a zbugit-o la vale, de teamă. Ne-am apropiat de casă, încet, spre bucuria bunicilor şi ajungând acolo, am despachetat lucrurile şi ne-am întins în paturi. Am cules via cu bătrânii, ne-am jucat în apropierea unei vizuini, bucurându-ne de lipsa animalelor, din marginea pădurii. Dar vremea s-a schimbat, au apărut nori pufoşi, printre ei şi unul negricios. Toamna oamenii merg la pădure să aducă lemne pentru iarna care se apropie. A doua zi m-am dus cu bunicul la pescuit. Pe apă erau nuferi galbeni şi trestii pe care le-am dat la o parte, ca să avem unde pune undiţa. Am prins, în sfârşit, un peşte mare şi l-am rugat pe bunicul meu să facă o poză spre amintire.
Era o dimineaţă frumoasă, afară soarele strălucea, iar cerul de un albastru deschis parcă semăna cu un lac. Împreună cu sora mea am hotărât să mergem la bunici, în satul vecin. Pe cărarea ce şerpuia prin pădurea Cetăţuia, am pornit la drum. La un moment dat am întâlnit o privelişte splendidă. Păsările ciripeau, copacii erau îmbrăcaţi cu haine de frunze, iarba avea o culoare fermecătoare, iar într-un tufiş am găsit un iepuraş. Părea un ghemotoc de puf. Ne-am apropiat de el, dar a zbugit-o la vale, de teamă. Ne-am apropiat de casă, încet, spre bucuria bunicilor şi ajungând acolo, am despachetat lucrurile şi ne-am întins în paturi. Am cules via cu bătrânii, ne-am jucat în apropierea unei vizuini, bucurându-ne de lipsa animalelor, din marginea pădurii. Dar vremea s-a schimbat, au apărut nori pufoşi, printre ei şi unul negricios. Toamna oamenii merg la pădure să aducă lemne pentru iarna care se apropie. A doua zi m-am dus cu bunicul la pescuit. Pe apă erau nuferi galbeni şi trestii pe care le-am dat la o parte, ca să avem unde pune undiţa. Am prins, în sfârşit, un peşte mare şi l-am rugat pe bunicul meu să facă o poză spre amintire.
Florin CONDURACHE, clasa a VIII a B
