Francesca RASCOLODICU,clasa a VI a AÎn anul 4300 o nouă specie de androizi veniţi din altă galaxie era pregătită să atace Pământul. Prima data au trimis o escadrilă de 40 de nave ca să distrugă staţiile spaţiale cu ajutorul cărora era activat scutul care proteja Pământul. Dar, generalii pământeni aflaseră despre atac de la spionii lor şi au mobilizat şapte lasere şi optzeci de nave de apărare pentru staţiile spaţiale. Nu puteau risca să fie distrusă vreo staţie, deoarece se forma o breşă în scut, prin care puteau trece androizii în emisfera Pământului.
Deşi navele pământenilor erau pe poziţie, androizii au început atacul, pământenii cădeau unul câte unul cu tot cu laserele lor; savanţi şi soldaţi erau asediaţi în staţiile spaţiale. Androizii au pătruns în staţii având tehnologii mai avansate. Nu a fost luat niciun ostatic, deoarece androizii au preferat să-i ucidă, să distrugă o staţie ca să poată face o breşă în scutul Pământului. Androizii au chemat nava-mamă care era însoţită de 700 de nave mai mici. Atraşi de bogăţiile Pământului, androizii voiau să-l cucerească, în timp ce generalii pământeni mobilizase întreaga armată. În secret, aceştia au plecat pe Marte pentru a încheia o alianţă cu marţienii şi s-au grăbit să semneze un pact.
Nava -mamă a androizilor a intrat în emisfera Pământului unde întâlni navele localnicilor şi începu să le distrugă. Deodată, o armată de farfurii zburătoare ale marţienilor veni în ajutor, la timp, deoarece androizii coborâseră pe Pământ şi începură să ucidă locuitorii planetei. Marţienii folosiră lasere puternice care topeau navele androizilor, iar dintre aceştia doar câţiva scăpară cu viaţă. De atunci marţienii au rămas prietenii pământenilor.
Alexandru CIUCHI, clasa a VIII a B
