Caravana prieteniei - premii şi aplauze

Am fost cei mai buni Primii paşi spre artă

Elevii au participat la concursuri în cadrul Săptămânii prieteniei şi au încântat prin măiestria lor. Juriul a apreciat în special următoarele creaţii:

Cel mai frumos poster - realizat de elevii claselor a V a B şi a IV a A.

Felicitările prieteniei - elevii clasei a IV a B.

Cele mai frumoase mesaje - elevii clasei a II a B.

Concurs de desene - Hoamea Teodora, clasa a V a B ; Lărgeanu Cristina, clasa a V a B ; Chirilă Codrin, clasa a V a B.

Concurs de eseuri - Ispas Iulian. clasa a Va A ; Gemală Marina, clasa a V a A ; Alămaru Ana- Maria, clasa a V a A.

Săptămâna prieteniei

Elevi români schimbând simboluri prieteneşti

cu elevi rromi

În aşteptarea prietenilor

Aflata la editia a II-a campania “ Saptămâna prieteniei “ a avut loc în acest an în perioada 28- 02. 2011- 8.03.2011. Scopul acestei campanii a fost de dezvoltare a relaţionării pozitive si prevenire a violenţei în toate formele ei. În cadrul acestei acţiuni au avut loc următoarele activităţi: “FELICITĂRILE PRIETENIEI”- prilej cu care elevii au realizat diferite felicitări pe tema prieteniei, “ BRĂŢARA PRIETENIEI”- fiecare copil care a dorit a adresat un mesaj, un gând,o părere despre prietenie. “ CUM VĂD EU PRIETENIA” – concurs de desene şi postere “ PRIETENIA ÎN VERSURI ŞI PROZĂ”- concurs de eseuri şi poezii “ CARAVANA PRIETENIEI” – activitate desfăşurată între clase în care copiii au schimbat simboluri prieteneşti cu colegii lor. În această săptămână la orele de dirigenţie s-a discutat despre prietenie , copiii s-au salutat cu saluturi specifice şi personalizate, s-a încercat pe cât posibil evitarea adresării unor cuvinte jignitoare.

Iepurilă s-a rătăcit de mama lui

Într-o zi frumoasă, mă duceam spre şcoală cu temele făcute. Era cald afară, o zi deosebită, mă împrietenisem cu multe fete românce, drăguţe şi am cotit-o spre parc, să ne jucăm. În parc am văzut un iepuraş mic şi simpatic, fricos, cu ochi albaştri, năsuc negru, pufos. Era alb ca zăpada, de nu-ţi puteai lua ochii de la el. Se pierduse de mama lui şi nu ştiam ce să facem. L-am dus la domnul director, să stea acolo într-o cuşcă de iepuraşi, cu apă şi morcov din cel mai bun. M-am dus la ore, dar gândul mi-a rămas la iepuraşul pufos, care între timp adormise. După ore ne-am dus să luăm iepuraşul, să-i căutăm mama, pe care am găsit-o într-un tufiş, plângând. I-am dat puiul şi o mare bucurie a pus stăpânire pe ea. A fost o zi nespus de frumoasă şi pentru noi şi pentru Iepurilă.

STĂNESCU IOANA

clasa a V a A

Povestea celor două flori

Primăvara a sosit aşa deodată, iarba a înverzit, apoi copacii, florile în grădină şi pe câmp. Dar într-o zi a apărut o floare şi peste două zile a mai apărut una, chiar lângă cealaltă. Erau două lăcrimioare frumoase şi deschise la culoare. Una din ele spuse celeilalte:

- Mai bine eram şi eu om decât floare. Nu am picioare ca să mă plimb cu celelalte prietene.

- E destul că poţi să vorbeşti, zise cealaltă, mai vrei să şi mergi...Unde ai văzut tu floare să meargă?

Deodată, o floare, care mergea, se opri în faţa lor. Au văzut pentru prima oară o asemenea minune.

- Cum de poţi merge? întrebă una dintre lăcrimioare.

- Pe mine m-a ajutat o zână, ştiind că îmi doresc asta foarte mult. Într-o noapte, în timp ce mă rugam, am adormit şi zâna mi-a făcut ceva... şi când m-am trezit am văzut că pot să merg.

Cele două lăcrimioare au început să se roage, zâna a apărut, le-a făcut ceva şi florile, a doua zi, au început să meargă. De bucurie, au dat o petrecere cu suc, prăjituri şi muzică la boxe. Curtea casei era plină de flori de toate culorile, iar în grădină erau copaci şi straturi cu zarzavat.

NISTOR VASILICA

clasa a VII a B

Un prieten e necesar ca aerul

HOAMEA TEODORA, clasa a V a B

E primăvară. Eu şi prietenul meu, Cristi, am hotărât să mergem într-o plimbare în pădurea Bârnova. Am auzit că acolo este un lac mare. Ne-am pregătit de seara bagajele, am luat cu noi o undiţă, în speranţa că vom prinde peşti.
A doua zi de dimineaţă, am luat trenul personal din gara Ciurea şi am coborât la Bârnova. Pădurea este chiar lângă gară şi am urcat dealul, entuziasmaţi că e o zi călduroasă. Păsărelele cântau în copaci, bucurându-se de sosirea noastră. Nu după mult timp, am ajuns la lacul din poieniţă. Acolo am găsit mai mulţi copii cu care ne-am împrietenit şi ne-am jucat cu mingile. În jurul orei 12.00 am hotărât să facem o baie şi ne-am bălăcit aşa vreo jumătate de oră. Unul dintre prieteni s-a speriat îngrozitor, văzând la marginea lacului un şarpe. Ne-am strâns lucrurile, în grabă, şi am plecat spre casele noastre. A fost o zi de neuitat.

ISPAS IULIAN, clasa a V a A

Prietenia - o adevărată comoară

CHIRILĂ CODRIN; Clasa a V a B

Într-o zi frumoasă, de vară, stăteam în casă şi citeam o carte cu poveşti, când, deodată, mă întrerupse sunetul telefonului. Era vecina mea, Andreea, care m-a rugat să vin până la ea, să-mi arate ceva. M-am îmbrăcat şi am coborât la ea. Avea în palmă o sămânţă:
- Marina, vrei să sădim seminţa aceasta împreună, într-un ghiveci?
- Da, cu mare plăcere, i-am răspuns.
- Din ea va răsări o floare, pe care o vom numi ’’floarea prieteniei ’’.
De atunci, între noi, s-a legat o prietenie adevărată. Amândouă avem grijă de această floare superbă şi ne gândim la ziua când am pus seminţa în pământ. Îngrijim floarea şi ne gândim la prietenia noastră, care nu se va veşteji niciodată. Prietenia este cel mai minunat lucru, dacă ştii să îţi alegi prietenul, care să te ajute la rău şi la bine.

GEMALĂ MARINA, clasa a V a A

Prietenul la nevoie se cunoaşte

LĂRGEANU CRISTINA , clasa a V a B

Într-o dimineaţă cu soare vesel şi cu păsări mândre, care cântau pe creanga înverzită a unui copac, din faţa geamului, m-am trezit să mă pregătesc pentru noul an şcolar. După ce m-am îmbrăcat, mi-am luat frumosul meu ghiozdan şi două ghivece de flori, cu parfum minunat, flori care se numesc sporul casei.
După un timp a venit autobuzul, am ajuns la şcoală unde domnii directori vorbeau în faţa elevilor şi părinţilor. Am fost repartizată într-o clasă unde erau elevi români şi elevi rromi, aproape 40, cu mult peste limită. La început elevii români îi respingeau pe rromi, dar cu timpul s-au împrietenit. Stănescu Ionel a fost primul elev, care s-a împrietenit cu românii, eu am fost sinceră cu toţi, considerând şcoala o a doua familie a mea. Prietenii sunt cea mai preţioasă comoară, fiindcă prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte.

ALĂMARU ANA-MARIA, clasa a V a A

Prietenia - brăţară de aur

ŢURCANU ALINA , clasa aVII a A

Mereu aproape, mereu în ajutor îţi este un prieten. Când de-abia ieşi de sub aripa mamei şi începi să mergi pe drumul vieţii, plin de obstacole, munţi înalţi şi mări înfuriate, cu furtuni, vârtejuri ce te trag la fund, tu şi alte mii de oameni plutiţi singuri, pe corabia salvării şi a speranţelor, în mijlocul furtunii, având alături doar prietenii. Prietenia trebuie să aibă o bază solidă şi o componentă deosebită: dragoste, încredere, sinceritate, onestitate, respect şi loialitate. De câte ori nu întâlnim în cărţile pe care le citim prietenii solide, prieteni care îşi salvează unul altuia viaţa sau de câte ori nu vedem la tv. la ştiri, întâmplări adevărate, când un prieten îşi salvează prietenul, apoi moare înghiţit de flăcări sau ucis de bătăuşii străzii? Câte trebuie să se mai întâmple, prin ce greutăţi trebuie să treceţi împreună, pentru a vă da seama de prietenia adevărată? Dacă ştiţi vreun prieten adevărat, care v-a ajutat vreodată, mergeţi acum să-i mulţumiţi.

PANAINTE EMMA, clasa a IV a B

Flori pentru mama

PETRILĂ NICOLETA ALEXANDRA, clasa a VI a A

RASCOLODICU FRANCESCA, clasa a VII a A

AIVĂNESEI BIANCA , clasa a VIa A

BÂRDAN ANA-MARIA, clasa a VI a A

Mărţişoare

ROSCOLODICU FRANCESCA, clasa a VII a A

CERNAT IULIAN ,Clasa a VI a A

AVRAM FLORENTINA, clasa a V a B

Obiceiuri de sărbători la rromi

SÂRBU DIANA GEORGIANA, clasa a V a B

La sărbătorile mari, mai ales la Anul Nou, rromii obişnuiau să pună în vase cu apă de băut, monedele din argint şi din aur, un pahar din metal preţios ( cei care aveau), ca anul să fie bogat, să le aducă bani, aur, bogăţie, noroc, sănătate.
La Crăciun, pleacă un bărbat dintr-un capăt al şatrei la vecinul său, să-i facă urări: Cum ai ajuns anul acesta, aşa să te găsească şi anul care vine, cu bani mulţi, cu maşini! Plecau împreună la casa următoare şi spuneau la fel, aşa încât, când ajungeau la celălalt capăt al şatrei, se adunau toţi bărbaţii. De aici plecau spre capătul celălalt, făcând urări şi cântând colinde, fiecare trebuia colindat şi fiecare trebuia să-şi arate omenia, scotea la vedere galbeni, un pahar din metal preţios, covoare şi tot ce aveau mai de preţ. Bani nu se dădeau colindătorilor, numai mâncare, băutură şi omenie.
La Anul Nou se proceda la fel. La Paşti, rromii se vizitau şi îşi făceau urări:’’ Hristos a înviat ! ’’, răspunsul fiind cel tradiţional : ’’Adevărat a înviat !’’. Urmau alte urări şi se ciocneau ouă roşii. Femeia rromă nu are voie să treacă prin faţa unui bărbat, mai cu seamă dimineaţa. Pe vremea când rromii stăteau cu corturile, dimineaţa se scula mai întâi bărbatul şi mergea la apă, ca nu cumva femeia să spurce apa.

STĂNESCU IONEL
clasa a V a A

Primăvara devreme...

DAMIAN IOANA MONALISA, clasa a V a B

Bolţi de frunze uscate aduna tata. A făcut o grămadă mare de frunze, i-a dat foc şi a ars frumos. Afară era cald de-ţi venea să te dezbraci în tricou, soarele rotund şi palid se prevedea printre nori, cu raze galbene, atrăgătoare, cerul era albastru, norii aveau forme diferite; unul era în formă de floare, colţul în formă de mărţişor frumos colorat, parcă ziceai că era real, cu clopoţei pe margini, cu o frunză albă şi o cheie în mijloc.
Un băiat a întrebat: oare ce se face cu cheia aceea?Eu i-am spus că, probabil, descui inima la o fată frumoasă. El a zis că, poate, am dreptate. Deodată, a început să plouă cu soare, a apărut şi curcubeul în culori diferite. Ne-am gândit să facem o felicitare pentru mama, că se apropia 8 Martie. Ne-am dus să cumpărăm carton colorat, sclipici, foarfeci, lipici, am lucrat în echipă şi a ieşit o felicitate foarte frumoasă. Dimineaţa ne-am spălat şi ne-am dus să oferim felicitarea mamei. Ea s-a bucurat, auzind că am lucrat toţi trei la felicitare, tata i-a făcut o ramă, ca şi cum ar fi pus-o într-un tablou la expoziţie. Din păcate, am uitat să punem sclipiciul pe felicitare şi l-am lipit pe geam. Tata i-a luat mamei un buchet mare de flori, iar noi am pus o floare în mijlocul mărţişorului,ca să-i arătăm mamei, cât de mult o iubim. Şi pe o bucată de carton am scris:
Primăvară, primăvară,
Eşti cea mai frumoasă din ţară,
Nu credeam c-ai să mai vii
Pe la noi cu bucurii…

ROŞU CRISTIAN
clasa a V a A

Povestioare

CERNAT IULIAN, clasa a VI a A

Ariciul pierdut de mama lui

Într-o zi de primăvară, mă duceam cu prietenii mei să mă joc şi am văzut într-o tufă că s-a mişcat ceva. Era un pui de arici drăguţ, cu ochi mărişori, maro, cu ţepi. Părăsit de mama lui, era foarte trist şi supărat. Am întins mâna şi m-am înţepat la un deget. Nu ştiam ce să fac acolo cu ariciul. L-am luat la mine în grădină şi m-am bucurat că a doua zi, mama lui a venit să-l caute, iar eu i-am dat puiul înapoi.


O pisică la geamul şcolii

Mergeam la şcoală grăbită să nu întârzii. Am văzut o pisică la geam, pufoasă, frumoasă, cenuşie, cu ochi albaştri. După ore m-am jucat cu fetele în drum şi a apărut o vrăbiuţă cu un picior rupt, pe care l-am legat cu o batistă. Am luat pasărea acasă, am ţinut-o într-o cuşcă de păsări şapte zile până s-a îndreptat şi a plecat cine ştie unde. Avea ochişori verzi şi era un pic roşie la gât. Ne-am bucurat văzând cum zboară în libertate şi ne-am înveselit când am văzut în tufe pisica pufoasă, pe care am admirat-o lângă geamul şcolii.

Rătăcite în pădure


M-am sculat, mi-am făcut treaba prin casă şi am plecat cu prietena mea, Mădălina, la plimbare. Am ajuns la o pădure în care am văzut o pisică, un căţeluş, o veveriţă, un arici, un muşuroi de furnici, un roi de albine şi un cuib de rândunele care ciripeau, un vultur mare şi frumos. Şi cum mergeam, ne-am rătăcit în pădure şi nu ştiam încotro s-o luăm. Am strigat după ajutor, dar nu ne-a auzit nimeni, am mai strigat o dată şi încă o dată. Am ajuns la peştera ursului, pe care l-am trezit fără să vrem şi s-a luat după noi, încet, somnoros. Fugeam, fugeam şi ursul venea din urmă tot mai repede, dar am ajuns la marginea pădurii şi am răsuflat uşurate. Am fugit din pădurea întunecată şi fioroasă, cu un iaz mare şi negru în care înota un crocodil. Ne-am speriat şi am fugit, văzând o bufniţă, un şarpe urât, un câine turbat. Abia la marginea pădurii ne-am întâlnit cu turişti veseli şi ne-am revenit din spaimă.

O excursie frumoasă


A doua zi, m-am trezit de dimineaţă, ca să plec în excursie cu autocarul la Lacu Roşu şi la o mănăstire să ne rugăm pentru sănătatea noastră. Profesorul ne-a întrebat câte vieţi are un cal mare de tot, câte inimi. Noi i-am răspuns că are o singură inimă. Şi atunci a venit un cal mare, frumos, cu o coamă răsucită.’’ Ei, câte vieţi are calul acesta?’’. Noi i-am spus că are doar o singură viaţă şi o singură inimă, iar profesorul spunea că are patru inimi. Noi nu l-am crezut şi am întrebat stăpânul calului câte vieţi are şi acesta ne-a spus că are patru vieţi.

STĂNESCU IOANA

clasa a V a A

Nepotul

BEJAN ALEXANDRU DRAGOMIR, clasa a VII a A

Vine când şi când nepotul
Şi s-agaţă-n măr şi-n vie,
Rupe crengile cu totul
Lasă grădina pustie.

Măi nepoate, ce-ai făcut?
Ai trecut precum vecinii,
Merele mi le-ai bătut
Şi ai scuturat ciorchinii…

Dar băiatul, un netot,
Dă cu pietre sus pe casă,
Sare gardul ca la sport
Şi cu mâţa stă la masă.

A crescut nepotul mare
Şi-l găseşte pe bătrân
Sprijinit în uşa casei:
Mai ai vin din ăla bun?

MIRON ŞTEFAN,
clasa a VII a B

În drum spre şcoală

BÂRDAN ANA-MARIA, clasa a VI a A

Ducând ghiozdanul ca pe-o comoară
Şi cu obrajii înflăcăraţi,
Noi alergam voioşi afară
Părând vecinilor, ciudaţi.

O toamnă galbenă de flori
Se aşternea în drumul meu,
Cu fluturi şi alte zburătoare
Peste ghiozdanul meu cel mare.

Mămico, parcă am crescut,
Ştii bine doar că te iubesc,
Ca pe-o lumină, aşa de mult
Încât nu pot să mai gândesc.

Mă ceartă doamna învăţătoare
Mă împacă doar cu o privire,
Aş vrea să fiu ca dânsa, mare
Să mângâi Cartea de citire.

MIRON ŞTEFAN
clasa a VII a B

Întâmplări

AIVĂNESEI BIANCA, clasa a VI a A
1.

Într-o zi, m-am dus cu prietenul meu cel mai bun, la cules ciuperci, într-o pădure deasă, la vreo 4 km. Am intrat în pădurea în care cântau multe păsărele, am zărit un iepuraş cu un picior rupt, pe care am încercat să-l înţepenim cu două beţişoare şi un şiret de la pantof. Am ieşit din pădure, ne-am oprit la prima casă, am strigat şi a apărut un om mărunţel.
I-am arătat iepuraşul şi omuleţul s-a oferit să-l îngrijească, cum nu se poate mai bine. Apoi, ne-am întors acasă, fără iepuraş, fără ciuperci…

2.

După-amiază, fiind o zi călduroasă, am plecat cu mai mulţi prieteni la iaz, să facem baie. Am cumpărat seminţe, suc, am luat pături de acasă şi ne-am grăbit să ajungem pe mal. Săream de pe podul vechi în apă, din ce în ce mai gălăgioşi. Unul dintre noi, mai mic, nu îndrăznea să sară în apă, sărea într-un picior pe mal şi bolborosea în legea lui. Copilul şi-a făcut curaj şi a sărit aproape de mal, unde era apa mică, a căzut cu capul într-o piatră şi a murit. La început am crezut că glumeşte, dar văzând că nu mai iese din apă, am sărit după el şi am anunţat o ambulanţă. Zadarnic…

MIRON ŞTEFAN
clasa a VII a B

Iarna

În grădină, mândra iarnă
Sub cerul bogat în nori,
Toţi copiii-s fericiţi
Printre fulgi strălucitori.

Iată-un fulg aşa de mare,
Poate rege fulgilor
Printre fulgi în depărtare
Alergam să-l prind în zbor.

Şi cum alergam , deodată,
Chiuind ca un nebun,
Am căzut pe neaua lată
În noaptea de Moş Ajun.

Mai târziu ne-am adunat
Pe covorul de zăpadă,
Să aprindem o petardă
Lângă troiţa din sat.

MIRON ŞTEFAN
clasa a VII a B

Cu săniuţa

Este o zi de iarnă. Ninge cu fulgi de catifea din cerul înalt. Fulgii se joacă de-a prinselea prin aer. Ei plutesc şi zboară ca nişte fluturi uşori, jucăuşi şi sclipitori. Oraşul e învăluit în fluturarea albă şi luminoasă. După ce mi-am făcut temele, mi-am luat săniuţa şi am pornit spre costişă. Acolo, le-am întâlnit pe colegele mele, Andreea, Maria şi Ioana trăgând săniile după ele şi chiuind de bucurie. Am pornit toate cu săniuţele la vale, într-o pulbere de zăpadă. Obrajii noştri sunt roşii şi din ochi parcă ne ies scântei. Dar suntem veseli, strigăm, zburdăm chicotim. Săniuţa Mariei se răstoarnă în omătul moale. Celelalte săniuţe se răstoarnă peste ea. Totul se petrece atât de repede, încât nu avem timp să ne speriem.
- Te-ai lovit? o întreb pe Maria.
- Nu!, îi răspunde ea scuturându-se de zăpadă.
Urcăm din nou dealul şi ne pregătim să alunecăm la vale. Omul de zăpadă, îmbrăcat în straiul alb, sub bolta crengilor cu flori albe, de nea, ne strigă şi ne aşteaptă să ne jucăm cu el:
-Pe mine m-aţi uitat? Apoi surâse în barba lui de moş sfătos şi ocrotitor.
-Nu te-am uitat. Venim îndată să ne jucăm cu tine!
Ne-am apropiat de el şi i-am legat mai bine fularul în jurul gâtului. Noaptea începea să-şi aprindă una câte una luminile, deasupra oraşului înzăpezit şi vântul cânta hoinar la chitară din strunele sârmelor de telegraf.

OTILIA MĂRCULESCU
clasa a VII a