Într-o zi frumoasă, mă duceam spre şcoală cu temele făcute. Era cald afară, o zi deosebită, mă împrietenisem cu multe fete românce, drăguţe şi am cotit-o spre parc, să ne jucăm. În parc am văzut un iepuraş mic şi simpatic, fricos, cu ochi albaştri, năsuc negru, pufos. Era alb ca zăpada, de nu-ţi puteai lua ochii de la el. Se pierduse de mama lui şi nu ştiam ce să facem. L-am dus la domnul director, să stea acolo într-o cuşcă de iepuraşi, cu apă şi morcov din cel mai bun. M-am dus la ore, dar gândul mi-a rămas la iepuraşul pufos, care între timp adormise. După ore ne-am dus să luăm iepuraşul, să-i căutăm mama, pe care am găsit-o într-un tufiş, plângând. I-am dat puiul şi o mare bucurie a pus stăpânire pe ea. A fost o zi nespus de frumoasă şi pentru noi şi pentru Iepurilă.
STĂNESCU IOANA
clasa a V a A
