CERNAT IULIAN, clasa a VI a AAriciul pierdut de mama lui
Într-o zi de primăvară, mă duceam cu prietenii mei să mă joc şi am văzut într-o tufă că s-a mişcat ceva. Era un pui de arici drăguţ, cu ochi mărişori, maro, cu ţepi. Părăsit de mama lui, era foarte trist şi supărat. Am întins mâna şi m-am înţepat la un deget. Nu ştiam ce să fac acolo cu ariciul. L-am luat la mine în grădină şi m-am bucurat că a doua zi, mama lui a venit să-l caute, iar eu i-am dat puiul înapoi.
O pisică la geamul şcolii
Mergeam la şcoală grăbită să nu întârzii. Am văzut o pisică la geam, pufoasă, frumoasă, cenuşie, cu ochi albaştri. După ore m-am jucat cu fetele în drum şi a apărut o vrăbiuţă cu un picior rupt, pe care l-am legat cu o batistă. Am luat pasărea acasă, am ţinut-o într-o cuşcă de păsări şapte zile până s-a îndreptat şi a plecat cine ştie unde. Avea ochişori verzi şi era un pic roşie la gât. Ne-am bucurat văzând cum zboară în libertate şi ne-am înveselit când am văzut în tufe pisica pufoasă, pe care am admirat-o lângă geamul şcolii.
Rătăcite în pădure
M-am sculat, mi-am făcut treaba prin casă şi am plecat cu prietena mea, Mădălina, la plimbare. Am ajuns la o pădure în care am văzut o pisică, un căţeluş, o veveriţă, un arici, un muşuroi de furnici, un roi de albine şi un cuib de rândunele care ciripeau, un vultur mare şi frumos. Şi cum mergeam, ne-am rătăcit în pădure şi nu ştiam încotro s-o luăm. Am strigat după ajutor, dar nu ne-a auzit nimeni, am mai strigat o dată şi încă o dată. Am ajuns la peştera ursului, pe care l-am trezit fără să vrem şi s-a luat după noi, încet, somnoros. Fugeam, fugeam şi ursul venea din urmă tot mai repede, dar am ajuns la marginea pădurii şi am răsuflat uşurate. Am fugit din pădurea întunecată şi fioroasă, cu un iaz mare şi negru în care înota un crocodil. Ne-am speriat şi am fugit, văzând o bufniţă, un şarpe urât, un câine turbat. Abia la marginea pădurii ne-am întâlnit cu turişti veseli şi ne-am revenit din spaimă.
O excursie frumoasă
A doua zi, m-am trezit de dimineaţă, ca să plec în excursie cu autocarul la Lacu Roşu şi la o mănăstire să ne rugăm pentru sănătatea noastră. Profesorul ne-a întrebat câte vieţi are un cal mare de tot, câte inimi. Noi i-am răspuns că are o singură inimă. Şi atunci a venit un cal mare, frumos, cu o coamă răsucită.’’ Ei, câte vieţi are calul acesta?’’. Noi i-am spus că are doar o singură viaţă şi o singură inimă, iar profesorul spunea că are patru inimi. Noi nu l-am crezut şi am întrebat stăpânul calului câte vieţi are şi acesta ne-a spus că are patru vieţi.
Într-o zi de primăvară, mă duceam cu prietenii mei să mă joc şi am văzut într-o tufă că s-a mişcat ceva. Era un pui de arici drăguţ, cu ochi mărişori, maro, cu ţepi. Părăsit de mama lui, era foarte trist şi supărat. Am întins mâna şi m-am înţepat la un deget. Nu ştiam ce să fac acolo cu ariciul. L-am luat la mine în grădină şi m-am bucurat că a doua zi, mama lui a venit să-l caute, iar eu i-am dat puiul înapoi.
O pisică la geamul şcolii
Mergeam la şcoală grăbită să nu întârzii. Am văzut o pisică la geam, pufoasă, frumoasă, cenuşie, cu ochi albaştri. După ore m-am jucat cu fetele în drum şi a apărut o vrăbiuţă cu un picior rupt, pe care l-am legat cu o batistă. Am luat pasărea acasă, am ţinut-o într-o cuşcă de păsări şapte zile până s-a îndreptat şi a plecat cine ştie unde. Avea ochişori verzi şi era un pic roşie la gât. Ne-am bucurat văzând cum zboară în libertate şi ne-am înveselit când am văzut în tufe pisica pufoasă, pe care am admirat-o lângă geamul şcolii.
Rătăcite în pădure
M-am sculat, mi-am făcut treaba prin casă şi am plecat cu prietena mea, Mădălina, la plimbare. Am ajuns la o pădure în care am văzut o pisică, un căţeluş, o veveriţă, un arici, un muşuroi de furnici, un roi de albine şi un cuib de rândunele care ciripeau, un vultur mare şi frumos. Şi cum mergeam, ne-am rătăcit în pădure şi nu ştiam încotro s-o luăm. Am strigat după ajutor, dar nu ne-a auzit nimeni, am mai strigat o dată şi încă o dată. Am ajuns la peştera ursului, pe care l-am trezit fără să vrem şi s-a luat după noi, încet, somnoros. Fugeam, fugeam şi ursul venea din urmă tot mai repede, dar am ajuns la marginea pădurii şi am răsuflat uşurate. Am fugit din pădurea întunecată şi fioroasă, cu un iaz mare şi negru în care înota un crocodil. Ne-am speriat şi am fugit, văzând o bufniţă, un şarpe urât, un câine turbat. Abia la marginea pădurii ne-am întâlnit cu turişti veseli şi ne-am revenit din spaimă.
O excursie frumoasă
A doua zi, m-am trezit de dimineaţă, ca să plec în excursie cu autocarul la Lacu Roşu şi la o mănăstire să ne rugăm pentru sănătatea noastră. Profesorul ne-a întrebat câte vieţi are un cal mare de tot, câte inimi. Noi i-am răspuns că are o singură inimă. Şi atunci a venit un cal mare, frumos, cu o coamă răsucită.’’ Ei, câte vieţi are calul acesta?’’. Noi i-am spus că are doar o singură viaţă şi o singură inimă, iar profesorul spunea că are patru inimi. Noi nu l-am crezut şi am întrebat stăpânul calului câte vieţi are şi acesta ne-a spus că are patru vieţi.
STĂNESCU IOANA
clasa a V a A
