miercuri, 16 martie 2011

Prietenul la nevoie se cunoaşte

LĂRGEANU CRISTINA , clasa a V a B


Într-o dimineaţă cu soare vesel şi cu păsări mândre, care cântau pe creanga înverzită a unui copac, din faţa geamului, m-am trezit să mă pregătesc pentru noul an şcolar. După ce m-am îmbrăcat, mi-am luat frumosul meu ghiozdan şi două ghivece de flori, cu parfum minunat, flori care se numesc sporul casei.
După un timp a venit autobuzul, am ajuns la şcoală unde domnii directori vorbeau în faţa elevilor şi părinţilor. Am fost repartizată într-o clasă unde erau elevi români şi elevi rromi, aproape 40, cu mult peste limită. La început elevii români îi respingeau pe rromi, dar cu timpul s-au împrietenit. Stănescu Ionel a fost primul elev, care s-a împrietenit cu românii, eu am fost sinceră cu toţi, considerând şcoala o a doua familie a mea. Prietenii sunt cea mai preţioasă comoară, fiindcă prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte.

ALĂMARU ANA-MARIA, clasa a V a A