Primăvara a sosit aşa deodată, iarba a înverzit, apoi copacii, florile în grădină şi pe câmp. Dar într-o zi a apărut o floare şi peste două zile a mai apărut una, chiar lângă cealaltă. Erau două lăcrimioare frumoase şi deschise la culoare. Una din ele spuse celeilalte:
- Mai bine eram şi eu om decât floare. Nu am picioare ca să mă plimb cu celelalte prietene.
- E destul că poţi să vorbeşti, zise cealaltă, mai vrei să şi mergi...Unde ai văzut tu floare să meargă?
Deodată, o floare, care mergea, se opri în faţa lor. Au văzut pentru prima oară o asemenea minune.
- Cum de poţi merge? întrebă una dintre lăcrimioare.
- Pe mine m-a ajutat o zână, ştiind că îmi doresc asta foarte mult. Într-o noapte, în timp ce mă rugam, am adormit şi zâna mi-a făcut ceva... şi când m-am trezit am văzut că pot să merg.
Cele două lăcrimioare au început să se roage, zâna a apărut, le-a făcut ceva şi florile, a doua zi, au început să meargă. De bucurie, au dat o petrecere cu suc, prăjituri şi muzică la boxe. Curtea casei era plină de flori de toate culorile, iar în grădină erau copaci şi straturi cu zarzavat.
NISTOR VASILICA
clasa a VII a B
